iulia sirbu

Enjoy the ride

2012-02-08T17:42:00.000+02:00

Povesti

2012-02-07T23:45:00.004+02:00

Acum ceva vreme, o prietena foarte buna mi-a povestit o intamplare. Mergand spre birou, a fost abordata de o femeie in varsta care a rugat-o sa o imprumute cu ceva bani. Nu mai stiu contextul, daca i se furase portofelul sau pur si simplu nu mai avea bani, nici nu conteaza. Astfel de intamplari sunt dese in Bucuresti, adica cineva sa te abordeze si sa-ti ceara bani pe diverse motive.
Prietena respectiva i-a dat, dar ceea ce e uimitor, e ca un timp mai tarziu, femeia cu pricina a asteptat-o pe strada, in acelasi loc unde se intalnisera, ca sa ii returneze banii. Am fost miscata de aceasta istorie. Si m-am gandit atunci, la alte situatii similare in care am fost pusa, uneori am trecut pe langa, alteori am ajutat fiind insa convinsa ca sunt escrocata. M-am gandit la resorturile morale care au facut o femeie simpla, sa astepte pe strada o necunoscuta pentru a returna un imprumut, pentru a fi corecta cu orice pret si chiar nejustificat de corecta in contextul "acceptiunii morale" de azi.

Astazi, in Dorobanti un tanar pe strada ne-a oprit cerand informatii cum sa iasa din Bucuresti. Intrand in vorba am aflat ca e de 3 zile pe drum (pe jos!!!), plecat din Maramures, ca a dormit 6 ore in 3 zile si merge la Sulina. Era debusolat, singur, infometat si inghetat. A refuzat banii pe care Mihai i-a oferit, apoi a acceptat si a intrat sa-si cumpere de mancare.

Si da, am privit cu suspiciune incidentul, "inca o schema", dar am avut convingerea, vazand ochii mandri si in lacrimi ai acestui baiat ca situatia era reala.
Si am inghetat gandindu-ma cum e, really cum e sa ajungi in Bucuresti, dintr-un sat din Maramures in Bucuresti, singur, fara bani, pe vremea asta in lumea de autisti care am devenit.

Si m-am intrebat, daca ai real nevoie de un ajutor, chiar si sa strigi sau sa spui, cine te aude? Cine te crede? A fost un dus rece, emotional, si mi-am adus aminte de toate acele momente cand am putut sa ajut sau sa trec pe langa. De cate ori o facem? De cate ori o faci?

Just a late night thought.

My best friend wedding

2012-02-07T02:20:00.006+02:00

Sambata, cel mai bun prieten al meu s-a insurat. I-am promis ca n-o sa plang, nu m-am abtinut (dar nu m-a vazut) :).
Ma bucur enorm pentru el si Cristina, si vazand cat de fericiti, cat de indragostiti sunt, l-am iertat :))) ca a devenit om mare si serios si s-a asezat pana si el la casa lui!

Am vizualizat in acea seara, alaturi de ei o etapa emotionala, adevarat prelungita de adolescenta. Si fiind toata "echipa" acolo, ca in liceu, am simtit ca e ok, ca suntem aceiasi, inghetati intr-o poveste idilica de prietenie, desi ei baietii (si eu fata) un pic mai impliniti si ici colo incaruntiti, suntem aceiasi ca spirit, ca energie.

Le doresc tot binele din lume, casa de piatra si fericire!
Well, e asa ciudat.. sa constati ca au trecut 17-18 ani de cand suntem prieteni... wow!
ps - Ma bazez pe Cosmin, sa se abtina de la surprize :)))

Fast news

2012-01-30T21:39:00.005+02:00

Am plonjat de cand am venit acasa int-o luna ianuarie plina, agitata si nebuna. Am incheiat saptamana trecuta al patrulea eveniment si al saselea proiect din ianuarie ceea ce trebuie sa spun ca e neobisnuit si total neasteptat in contextul macroeconomic si local dar si din perspectiva lunii ianuarie care de obicei e asa de linistita. Well, categoric e bine :)

Felicitari colegilor mei de pe metereze care au tinut steagul Roddia sus, cu un feedback excelent din partea clientilor!

Vom reveni cu detalii pe subiect, punctual! Deocamdata ne pregatim de o luna februarie la fel de agitata! And we love it!

Copywriter prietenos

2012-01-26T14:03:00.001+02:00

Cautam copywriter prietenos, cu 2-3 ani de experienta, cu un portofoliu convingator de BTL (sau cel putin o pasiune la fel de convingatoare).

Asteptam pe adresa iulia.sirbu@roddia.ro: CV, portofoliu, un articol prin care candidatul s-ar prezenta pe blogul Roddia in cazul in care ar castiga job-ul (text + foto), si un concept de eveniment prin care i-am sarbatori B2C venirea la Roddia, daca am avea buget nelimitat :).

Conceptul trebuie sustinut prin cateva idei de activari, si o idée de key visual (desenat sau doar povestit). Succes! :)

New Year's Resolutions :)

2012-01-20T14:36:00.002+02:00

Despre SMURD

2012-01-17T23:08:00.001+02:00

Am urmarit cu interes, mersul lucrurilor, cred ca singurul lucru relevant, este acesta:

My way home

2012-01-17T21:33:00.005+02:00

Astazi am ajuns in Bucuresti, unul mult mai insorit si mai calduros decat ma asteptam. Si da, e acasa, si mi-a fost dor.

In general, ultima zi de vacanta si drumul inapoi (in cazul nostru unul luuunnng) sunt doar o etapa de tranzitie, din vacanta acasa, in care doar zborurile la timp, bagajele care ajung unde trebuie si task-urile ce te asteapta deja acasa, preiau controlul.

De data asta, a fost altfel, ultima dimineata in Sri Lanka e si ultima amintire a vacantei mele, pe care imi doresc sa o pastrez exact asa, a fost dimineata la 5, cand gazdele ne-au batut in geam sa intrebe "omlette and coffee, or tea?" cu un mare zambet de parca a se trezi la 4 sa ne prepare micul dejun e cel mai normal lucru din lume.

Si aceasta ora, pe terasa inca in intuneric, savurand cafeaua, si mancand omleta srilankeza (incredibil de iute), cu cele doua gazde sporovaind vesele intre ele, cu rugaciunea din moschee pe fundal, apoi cu cea catolica (nu stiam ca exista si varianta crestina a rugaciunii din varf de biserica transmisa prin megafon), a fost ultima ora din Sri Lanka, perfect armonizata cu tot restul vacantei mele.

Am recitit acum cateva zile, impresiile lui Alex despre aceasta tara. Si mi se pare ca a surprins atat de bine ce inseamna Sri Lanka: http://notrails.info/My_Wandering/Entries/2011/1/12_East_by_North-East_(Sri_Lanka).html

Enjoy.

Carti de vacanta (si nu numai)

2012-01-13T21:03:00.003+02:00

Am ales pentru aceasta vacanta un cocktail literar, cumva din teama ca nu cumva sa nu-mi placa o carte si sa n-am ce citi, dar cum mi-au placut toate, vi le recomand calduros, indiferent in ce context le veti citi:

Henry Miller - Colosul din Maroussi. E un jurnal de calatorie in Grecia, care se pare ca nu s-a schimbat prea mult din 1939 cand aceasta carte a fost scrisa. Sau cel putin, aceasta este impresia mea.

Elif Shafak - Cele patruzeci de legi ale iubirii. O carte frumoasa despre dervisii dansatori, despre sufisti si o introducere intr-o lume mistica islamica despre care stim prea putin. O poveste extrem de frumoasa.

Jonathan Franzen - Libertate. E prima carte pe care o citesc de acest autor (de altfel primita in dar) si mi-a placut foarte mult. Cum sunt destul de la inceput cu literatura americana, imi pare asemanator cu John Steinbeck ca tematica, dar categoric interesant.

Henry Miller - Plexus. E cea de-a doua carte din trilogia Rastignirea trandafirie, si mi-a placut la fel de mult ca prima (Sexus), dar clar e altceva ca evolutie si tematica. Loved it!

Herta Muller - Leaganul respiratiei. E wow, am povestea reala a vietii sasilor in lagarele rusesti, dupa 1949. E o lectie istorica si o poveste grea de viata, asa cum cred eu ca sunt toate cartile Hertei Muller.

Cele de business sunt in progress asa ca revin cu un post separat.

Sa aveti un weekend fantastic.

My Sri Lanka-Unawatuna

2012-01-09T09:14:00.011+02:00

Marea e ca o supa calda, clara, cu alge, pestisori exotici si dopuri de plastic. Stam in Unawatuna, o statiune pe litoralul sudic, la oceanul Indian.

Pozele nu au nici o sansa sa surprinda frumusetea naturala a acestui loc, parca desprins dintr-o carte postala. Soarele arde chiar si la umbra, chiar si cand e innorat, evident asa se explica ca m-am ars cu toata crema cu protectie 50!

Ploua din cand in cand, in rafale calde, torentiale, pornite din senin, asa cum iti imaginezi ca ar trebui sa fie o ploaie tropicala. Si cand ploua cade curentul. De fapt curentul cade si fara ploaie.

Ne-a prins o astfel de ploaie pe drum, nu ne-am grabit ci ne-am continuat linistiti drumul leoarca fiind, in amuzamentul localnicilor aciuiti pe la terase. Mi-am dat seama ca nu am mai mers prin ploaie de cand eram copil.

Desi cea mai turistica zona din Sri Lanka, Unawatuna e departe de alte locuri pe care le-am vazut, similare ca tip, turism, etc. Sunt putine hoteluri/pensiuni, nici un club de noapte, cateva baruri pe plaja si restaurante. Abunda insa in cursuri de yoga, tratamente ayurveda si masaje si lectii de gatit. Imi place.

Imi mai place: ca am citit 5 carti in cele 5 zile de cand suntem aici, ceaiul ceylonez, cultivat in centrul tarii in Nuwara Elia e genial, la fel fructele de mare, lassie un fel de shake de fructe facut cu iaurt. Nu am vazut inca balenele.

Nu-mi place: poluarea cu plastic si pare ca nu exista un sistem de colectare a gunoiului national (ci doar in zonele turistice). Foarte trist.

Dimineata mi-am baut cafeaua cu o doamna din Zurich. Mi-a placut ca era singura in vacanta, admir oamenii care au curajul de a pleca peste mari si tari, in special femeile singure. Dupa schimbul de impresii despre Sri Lanka si alte tari din zona, m-a intrebat serios "chiar esti romanca sau doar locuiesti acolo?". Pe-asta nu am mai auzit-o!!! Mi- a explicat repede ca par prea alba si vorbesc prea bine engleza pentru o romanca. Sunt prea relaxata sa ma enervez si ii spun ca probabil confunda Romania cu o alta tara, o lamuresc ca suntem toti albi. Evident nu a fost niciodata in Romania, se risca din politete sa zica ca va merge in vacanta totusi. :))). Daca ma intreba si daca e o tara sigura, era pachetul complet.

Just some travel thoughts.

Sindromul omului alb

2012-01-07T17:50:00.008+02:00

Lucrez de foarte multi ani in relatiile cu publicul si am avut ocazia sa o fac din multiple perspective, extrem de educative. Am devenit atenta la gesturi, reactii, si observ.
Romanii acum 20 de ani erau mandrii, pompati noi toti de educatia comunista cu tente nationaliste: noi n-am mancat bataie niciodata de la turci si multe altele.

Apoi am devenit cred eu complexati in lumea civilizata de multele "aventuri" ale conationalilor nostrii in special in Europa. In acest context imi amintesc reactia unor persoane in Egipt, cand iata, fata de acei oameni (eram undeva in Sudul Egiptului intr-o zona rurala), simteau bucuria de a fi superiori, de a se simti bine fiind romani in fata unor amarati.
Nu e un sindrom exclusiv romanesc. Din alte motive, poate doar din inferioritate, acelasi comportament il au toti esteuropenii. Dar aici, in acest colt de lume, l-am vazut extins la nivelul intregii rase albe.

In S-E Asiei oamenii sunt saraci. Dar nu se definesc prin saracie sau bani. Sunt si astea clar importante, dar exista o filozofie mai ampla care cred eu tine foarte mult de budism.
Peste tot unde am fost pana acum, am simtit aceasta ospitalitate, modestie, disponibilitate de a servi care cred ca face parte din fibra acestor popoare. Singura exceptie a fost Vietnamul unde clar, dau vina pe comunism pentru lipsa acestei, sa-i spunem amabilitati asiatice.

Si suntem noi, albii, fara nici un dram de complex rasial (si nici nu cred ca vreunul din noi chiar poate intelege ce inseamna asta) o parte aclimatizati (oameni cu business-uri in zona, care au ales sa-si petreaca batranetea aici, burlaci ratati europeni si altii, etc), o parte turisti, aterizati pentru 2-3 saptamani in vacanta la soare. Cu totii, au acest stil de superioritate, acutizat de comportamentul local serviabil, de divergentele sociale si financiare. Extrem de trist.

Am urmarit in Kandy la cina de revelion, dar nu numai cu aceasta ocazie, ifosele europene de superioritate, deranjate de lipsa de fluenta in engleza a unui chelner, de intarzierea unei beri comandate, etc. Chiar si comportamentul pozitiv, amabil european are aceasta nota de superioritate de casta, ascunsa. Si m-a frapat aceasta "ingustime" de perceptii si intelegere a ceea ce noi credem ca e civilizat. Cat de sec si anost e sistemul nostru de valori, cat de troglodit cred ca este omul alb.
M-am simtit asa ciudat la coada la un magazin de colt de strada, asteptand sa cumpar un pachet de tigari cand toata lumea s-a dat la o parte sa ma lase sa fiu prima la rand. Am insistat sa astept, toti, zambeau larg si nu m-au lasat. Am inteles ca era gestul de gentilete al lor, cei de acasa aici fata de un oaspete.

Asta seara, am urmarit pe plaja, fiind weekend, distractia naturala, libera a sri lankezilor in Unawatuna. Adulti si copii faceau baie in mare cu bucurie, se jucau, cantau, mancau, socializau liberi de orice fel de inhibitii. Mi s-a parut asa o priveliste naturala, poate primitiva, dar categoric autentica.
Cineva spunea ca odata cu nivelul de trai am pierdut notiunea de viata in sensul real al cuvantului. Ca o data cu sistemul social am castigat siguranta ca grup dar am pierdut ca indivizi.
Vorbesc de acea joie de vivre, de a fi treaz, cu simturile alerte, in relatie normala cu mediul inconjurator, cu natura, cu pamantul, cu tot.

just some late night thoughts

My Sri Lanka - part 2

2012-01-07T07:51:00.016+02:00

Toti vor sa afle de unde suntem. Romania, nu e pe harta lor, zambesc larg a recunoastere cand mentionam "in Europe" :). Uneori pentru localizare ne intreaba daca langa Rusia sau langa Polonia.

Nici nu ne-am intersectat pana acum cu alti romani, ceea ce nu ma mira. De Romania si de romani insa se pare ca stie foarte bine cuplul de germani care detin pensiunea unde stam. Si well, au zambit rece si politicos si ne-au spus: "a very beautiful country, but with many other problems".

Am fost intrebata daca Sri Lanka este o tara ieftina. Este cred in aceasi masura ca toate celelalte tari din regiune. Exista evident resorturi si hoteluri de 400 euro/camera/noapte si exista pensiuni unde platesti 20-30 usd/camera/noapte.

Poti opta sa mergi cu o masina inchiriata intre Unawatuna si Colombo care costa 75 usd/way de exemplu, sau poti opta sa mergi cu autobuzul de linie care te costa 2 usd/way pe aceasi ruta.

Tara este saraca si natural preturile sunt mici in cele mai multe situatii, infim de mici. Si firesc exista zone mai scumpe, cum sunt statiunile de pe litoralul sudic si care din pacate par a fi in proces de viciere comerciala (pe care o asociez eu cu multii bani care se cheltuie aici).

Tot in Sud a fost in 2004 celebrul si devastatorul tsunami. Nu se mai vede nici o urma, e fabuloasa viteza cu care au reconstruit si au adus totul pe fagasul normal. Dar tsunami-ul este deseori mentionat in discutii, ca o umbra dureroasa.

Ce e foarte colorat in viata de zi cu zi sunt maimutele peste tot. In jurul templelor, in gradini, in palmierii de pe marginea drumului. Si evident sunt tupeiste si hoate :). Pe cat de incantati sunt turistii de aparitia lor, pe atat de agasati par localnicii (care le alunga cu pocnitori). Cum avem noi pisici si catei pe strada ei au maimute, caini si cocosi.

Un mare bonus sunt fructele, enorme, ciudate, delicioase, unele de care nu am auzit niciodata. Cumpar la intamplare de curiozitate si uneori constat ca nu stiu sa le desfac sau ce anume din acel fruct se mananca :).

Ceea ce nu-mi place deloc sunt tantarii, multi, infometati peste tot. Cele 2 tuburi de Autan s-au dus de mult!!!

Am scris deja ca oamenii sunt minunati, nu?

Just some thoughts.

Scris 05.01.2011

My Sri Lanka - part 1

2012-01-06T12:07:00.007+02:00

Am ajuns tarziu in noapte, obositi, dupa aproape 30 de ore pe drum. Dar acel "ceva", specific aeroporturilor din S-E Asiei, ne-a revigorat si ne-a transpus instant in vacanta. Nu stiu daca e vorba de miros, de aerul umed, de agitatie sau de culoarea locala, dar aceasi senzatie am avut in Tailanda, in Singapore sau in Filipine, un mood de aeroport de vacanta.

Am ales pentru prima noapte ceea ce toate ghidurile indica: Nagombo si da, dupa zboruri long haul chiar face bine ca hotelul tau sa fie cat mai aproape de aeroport. Si a fost un welcome cald si funky, fiind singurul cuplu heterosexual intr-o "oaza" cum se exprima Gomez proprietarul, destinat minoritatilor. Foarte fresh si cool inceput de vacanta!
A doua zi am plecat spre nord, catre Anuradhapura, unul din cele 4 orase antice din Sri Lanka. Drumul pe harta de 130 km s-a dovedit unul de 7 ore lungi, initial amuzante si apoi obositoare cu autobuzul de linie. Dupa aceasta zi am concluzionat ca: a) n-o sa ma mai plang de claxoane in traficul din Bucuresti si b) si nici de drumuri n-o sa ma mai plang o vreme (ei macar au ca scuza 20 de ani de razboi civil).

Dar ce a fost extraordinar in aceasta luuunga zi pe drum, cat si in cele care au urmat, calatorind ca cei mai simpli dintre srilankezi a fost contactul cu ei toti, multi, incredibil de saraci, de pozitivi si calzi. Am avut revelatia ca saracia nu e o scuza pentru pierderea valorilor umane, ci din contra.
Si nu ma refer la interactiunea doar cu noi, turistii albi si foarte exotici pentru ei (toata lumea ne zambea intr-una), ci ma refer la gesturile simple dintre ei.
Dau un exemplu, bunicului urcat in autobuzul ful cu doua nepotele, li s-a facut loc instant pe mai multe randuri (nefiind nici un loc liber), calatorul in varsta care vazand ca avem probleme cu bagajul care sarea de colo colo la curbe s-a oferit sa-l tina intre picioare si sa aiba grija de el, soferul de autobuz caruia i-am oferit o tigara a tinut sa-mi ofere si el bomboane,.... si pot sa enumar exemple pana maine....
Am mancat in cele mai putin pretentioase locuri, am vizitat orase in care nu am dat peste nici un picior de turist, am schimbat 10 autobuze de linie, am stat in pensiuni familiale, am asteptat in statii de autobuz care stateau sa cada pe noi de vechi si paraginite, am mers cu zeci de tuk-tuk-uri si am interactionat pana acum cu sute de localnici si am acest sentiment de bine, de caldura umana, de simplitate si curatenie. De la experienta simpla de a cumpara doua mere la a negocia pretul unui tuk tuk, oamenii au aceasta bunavointa nativa, onesta, simpla. O proactivitate de a-i ajuta pe ceilalti pe care am intalnit-o doar in Tailanda pana acum.

Inteleg acum aprecierile lui Alex pentru aceasta tara (si nu numai), e vorba de simplitate, de modestie si onestitate in formele lor native, asa cum cred ca le-am avut si noi candva.

Scris 01 ianuarie 2012

Angela Gheorghiu & Maria Callas

2012-01-05T18:48:00.000+02:00

Eu + Sri Lanka = LOVE

2012-01-05T12:40:00.003+02:00

Fast news

2012-01-01T15:42:00.003+02:00

1. Atat de firesc in final, monedele din emirate au gravate ca simboluri de gen: sonde de foraj petrolier, rafinarie, hoteluri celebre, etc :)

2. Am mancat mai mult ardei iute in ultima saptamana decat in toata viata mea

3. Demnitatea si onestitatea sunt valori umane native, si nu, saracia nu explica pierderea lor, decat poate in Romania

4. Bucataria srilankeza e fantastica, imi pare rau ca nu e mai mult mediatizata la nivel international, e pierderea noastra.

5. Sindromul "omului alb" e ceva ce am invatat de curand si despre care voi scrie cu siguranta.

6. Amuzant, dar din Grecia catre Est, in fiecare tara in care am fost mi s-a spus ca sunt "de-a lor", un pic mai alba insa :). Greu sa imi imaginez asemanarea cu o tailandeza sau srilankeza dar se pare ca alti o vad. Funny.

bonus: se pare ca seman foarte tare cu o actrita de telenovele locala aici, asta explica interesul ridicat al copiilor si femeilor pentru mine, exprimat cu multe zambete si coate peste tot pe unde am fost :). foarte cute, o sa o caut pe net sa vad daca e chiar pe bune.

ps. multumesc pentru urarile de Craciun si An Nou, le voi raspunde personal imediat ce ma intorc in tara.
Sa aveti un an fantastic!

Ochi de beduina

2011-12-27T17:14:00.004+02:00

Intamplarea a facut ca, cartea pe care mi-am ales-o pentru drum si pe care am citit-o integral in cele 15 ore petrecute in Sherjah sa fie jurnalul de călătorie al lui Henry Miller in Grecia: Colosul din Maroussi. Cartea e fabuloasa ca orice scris de Miller de altfel. Dar intamplarea a facut sa mă aflu in mijlocul unei lumi colorate, atât de exotice, invaluitoare si autentice si sa citesc o experiența similară traita in alta tara, in 1939. Iar observatiile lui Miller despre gesturi, oameni, si senzatii m-au inspirat sa fiu mai atenta, dincolo de aparente, sa înțeleg.

Voi scrie despre ochii femeilor arabe, care m-au fascinat. Ascunse in atatea voaluri, ochii sunt singurii care exprima si se vad, pare ca tot limbajul corporal ascuns de voalurile negre, s-a refugiat in priviri. Femeile arabe au ochii negri, intensi, patrunzatori, asprii. Conturul de creion negru amplifica duritatea sălbatică a ochilor lor. Cred ca cel mai fascinant mi s-a părut intensitatea privirilor femeilor afgane, a căror ochi sunt acoperiti de voaluri transparente, aproape ca se puteau simți fizic.

Înțeleg acum teama bărbaților de aceste femei aprige, de desert de le-au ascuns privirii cu atâta indaratnicie, privirea femeilor lor da dimensiunea slabiciunii bărbaților.

Am privit apoi femeile europene si privirele lor par distrate, absente, sigure pe ele de apartenenta la rasa dominatoare (albă) uneori parca privesc in gol in comparație cu privirile femeilor arabe. Femeile europence au privirea civilizatiei, conectata la "retea".
Si au mai fost femeile din S-E Asiei: indience, pakistaneze, filipineze sau sri lankeze, a căror privire e calda, prezenta, deschisă, oarecum galesa si melancolica, foarte pamanteana, "foarte fizica".

O dimineata perfecta

2011-12-25T01:47:00.002+02:00

Am oscilat astazi de dimineata intre senzatia excelenta ca iata, e Craciunul :), teama ca nu voi reusi sa bifez tot ce mi-am propus azi, teama de intarziere care e o constanta a vietii mele super agitate si bucuria ca in sfarsit maine plec in vacanta.

M-am trezit devreme si dupa mica alergatura intre Nic, Paul, magazinul Unirea, am ajuns si la cafeaua fabuloasa a domnului Florescu si aici a fost prima fractura a zilei mele mega planificate si lungi, care a fost altfel cu totul de cat ma asteptam.

In magazinul dlui. Florescu l-am cunoscut pe "dl profesor", elegant, pedant, probabil in varsta de 80 de ani, care isi savura cafeaua si coniacul de dimineata "citind" cu amuzament cumparatorii grabiti. Mi-a zambit, am schimbat cateva politeturi legate de cafea, bomboane si ceea ce m-a surprins a fost acest comentariu atat de simplu la finalul urarilor firesti de sezon: "domnisoara, cine va sta la masa cu dvs. maine, de Craciun, e foarte norocos".

Si e asa, una din acele intalniri sau complimente primite, care te opresc din drum, iti schimba ritmul, o fractura in cotidian. Am plecat zambind catre o prietena draga, am pus telefonul pe silent, si am filozofat pe teme psihologice pana la 3 dupaamiaza.

Si asta a fost tot ce era nevoie sa se intample, ca micul meu univers sa se schimbe, ca starea mea zen sa revina la locul ei...si toate task-urile au fost bifate, toate s-au aliniat, bagajele facute doar cu o mica intarziere, iar eu fericita pur si simplu.

Multumesc "domnule profesor".

Just us

2011-12-23T22:03:00.006+02:00

Well, aseara am incheiat acest an (incredibil cum a trecut), cum altfel decat "pana la ultimul shoot"!
Si oh da, au fost muuulllteee shoturi iar ultimul a fost servit la 4 dimineata :). Din program nu au lipsit X si 0 (acela care se joaca in baruri, da?)..., accesoriile "potrivite" si botezul in limonada albastra si extrem de alcoolica a Ioanei :))
Voi spune doar atat, pana si Marius (care de obicei e foarte sobru) a dansat! Pozele facute dupa ora 11 vor ramane in galeria deja celebra de profil si cred eu, multe din ele sunt studiu de caz.

Multumim gazdei noastre din Music Rooms care a fost un excelent dansator, dj si multe altele :D

Poze Eveniment 16.12

2011-12-22T16:24:00.005+02:00

Am promit ca revin cu pozele profi de la evenimentul din 16.12. Iata-le :)

To the last shot!

2011-12-19T21:57:00.002+02:00

Dap, avem party, si promitem sa rezistam pana la ultimul shot! :D

O situatie ciudata

2011-12-19T00:22:00.004+02:00

Asta seara am luat cina eu, Diana (cea mai buna prietena a mea) si fiul ei, Gabriel. O cina excelenta, cu peste si povesti ca de obicei in ultimii 12 ani de maturitate a relatiei mele cu ea (din cei 25 de ani de prietenie care ne leaga).
Ce a fost neobisnuit este ca am fost noi trei, noi doua (cele dintotdeauna) si Gabriel (care are 2 ani si 3 luni).
Nasterea lui Gabriel a fost un moment de cotitura in viata mea (de a ei nu mai zic), prin schimbarea de capitol pe care am simtit-o. Dar pana acum, era "ceva", un bebe dulce, atasat ei. Parte din prietena mea. Acum, crescand a devenit a treia persoana la masa, daca pot spune asa. Si de aici titlul acestui post: o situatie ciudata.

Pe Gabriel nu l-am vazut de un an (ei locuiesc in Elvetia), si intrand in casa, m-a vazut si mi s-a repezit in brate (nu ma cunostea). M-am emotionat maxim, dar nu am experienta copiilor mici, ii privesc ca persoane, ca mici oameni in devenire. Si astazi dupaamiaza, in acest context cred ca a inceput relatia mea cu Gabriel, fiul celei mai bune dintre prietenele mele.

Si da, e o situatie ciudata, in care analizez exclusivitatea relatiei de crestere, educatie, formare mutuala pe care o impartasesc cu Diana (suntem prietene din clasa intai) si cea de impartasire si dragoste cu ceva nou, "un om nou", in viata noastra. Nu pot descrie inca in cuvinte. A fost prima din cercul meu intim care s-a "asezat la casa ei" s-a casatorit si are un copil.
Asa ca traiesc in exclusivitate aceste sentimente de schimbare, evolutie in relatie cu ea si fiul ei. Si e ceva profund, neclar inca, legat de evolutie si trecere in alte etape. M-a bucurat enorm vestea casatoriei ei, a sarcinii si nasterii lui Gabriel, dar toate au fost usor abstracte pana asta seara cand am stat de vorba cu Gabriel ca "oameni".

Just a late night thought.

3 evenimente, o saptamana, gata :)

2011-12-17T00:30:00.003+02:00

S-a intamplat ca 3 din cele mai mari evenimente organizate anul acesta sa aiba loc in aceasta ultima saptamana de lucru, de decembrie :).

Iar ultimul eveniment din acest an, tocmai s-a finalizat in aceasta seara... Avem poze foarte profi asa ca nu le voi posta pe ale mele, revin cand le primim de la fotograf. Dar e asa, cumva iata gata si anul asta! :)

Mint insa, mai avem un eveniment, petrecerea noastra, a Roddia :). Shhh! Da, ca e surpriza :)))))?

Postez totusi pozele facute colegilor mei :) "foarte retro" in aceasta seara. In ordinea numerelor de pe tricou: Catrinel, Ioana, Antonia (proaspat aterizata din Copenhaga), Tavi si Nicu implicati in acest proiect (Alex fiind "backing "la hoteluri cu partea logistica nu il avem in poze)..

Proiect: lansare produs, 500 participanti, Studiourile Media Pro Buftea.

Dansez pentru Pioneer

2011-12-16T00:34:00.006+02:00

A fost prima parte a unui eveniment complex si luuung organizat in aceasta saptamana. Nu am inca poze cu cel de-al doilea eveniment care s-a derulat in continuarea celui mentionat deja, asa ca atasez primele poze :). Felicitari Tavi!

"Vrajitorii sunt vis-a-vis doamna"

2011-12-14T23:10:00.003+02:00

..glumea Marius pe facebook acum ceva timp, ca si comentariu la un incident amuzant in fata portii la birou. Pe scurt, biroul Roddia e la Piata Chibrit (bulevardul fost 1 Mai, actualmente Ion Mihalache), pe Putul lui Craciun, de 6 ani si ceva :).
Parcand in fata portii, cineva m-a intrebat cu ce se ocupa "firma". Si am raspuns simplu "publicitate", raspunsul dansului (unul din locatarii permanenti ai bodegii de peste drum) e priceless: "doar atat?" si de aici comentariul lui Marius.

Poanta insa e ca Melissa (nu cred ca Vanessa) din recentul scandal cu vrajitorii chiar locuieste vis-a-vis. :)). Pe noi ne-a amuzat constructia impozanta si cu coloane (la care am asistat de la proiect la finalizare), casa servitorilor (romani) din curte si altele mult mai colorate. Usor scary sa vezi cum taie gaina neagra in spatiul public, sau banner-ul "Singura vrajitoare care practica magia neagra". In rest, ne-am certat uneori pe locurile de parcare, dansa mai colorat ca noi :D. Eu foarte pacifista, am trambitat egalitatea in drepturi cu minoritatile nationale si am chiar interactionat cu partea masculina a tribului (cu dna. n-am avut ocazia), de altfel foarte politicoasa.

Ieri, printre incarcari si descarcari de cadouri de Craciun la Roddia (si nu, n-am primit noi dube intregi de cadouri ci le dam mai departe), mascatii au intervenit la Melissa acasa :).

Si de aici acest articol, si preiau ce spunea Ioana: "foarte profitabil vis-a-vis" :))). Citind cifrele si volumul de business de peste drum (din ziare), concluzionez ca orice agentie de publicitate poate invidia o astfel de "casa de vrajitorii". WOW! Felicitari lor! Maine ii duc in dar un cozonac ca gest de respect dnei. Melissa. Si cineva spunea ca marketing-ul e o vrajitorie! Eu zic ca habar n-are ce vorbeste! :))

Just some late night thoughts.

Paula Fuga

2011-12-14T02:15:00.001+02:00

Am primit in aceasta seara, acest link. Extrem de frumos. Enjoy.

Un an nou

2011-12-14T01:57:00.006+02:00

Ma uit pe de o parte cu entuziasm la anul care vine (cum o fac la fiecare sfarsit de an) si pe de alta parte cu o "maturitate" moderata (data de experienta ultimilor 3 ani de business). Nu voi vorbi de aspectele personale, acestea pe parcursul intregii mele maturitati (de la 20 de ani incoace) au fost despre invatare, constructie si "mai bine".

2011 a fost un an foarte bun. Dificil dar foarte bun. Am facut schimbarile care trebuiau facute, am facut curatenie pe foarte multe paliere, am invatat enorm din interactiunea cu ceilalti si cred eu, am devenit mai puternica, mai echilibrata si mai focusata. Cred ca, "cheia" acestui an a fost lipsa de predictibilitate. Si la pachet cu dezavantantajele naturale ale acesteia, au venit oportunitatile, beneficiile si cresterile aferente. 2011 a fost anul iesirii din criza si anul previziunii de criza care urmeaza. Ma fascineaza viteza cu care se intampla lucrurile si nivelul de adaptare la care am ajuns.

Am cunoscut oameni fabulosi si am invatat sa vad mai clar pe ceilalti. Am trait experiente extraordinare si surprize de o delicatete umana fantastica in egala masura cu dezamagiri si radiografii pragmatice a multor altora. Dar cand totul se termina mult mai bine decat te asteptai, tragi linie si alegi sa privesti cu optimism in viitor.

Cred ca anul ca urmeaza va fi extrem de dificil din toate punctele de vedere. Cu cat citesc mai multa literatura macroeconomica, sociologica si psihologica cu atat imi moderez asteptarile pentru urmatoarea perioada, din punct de vedere uman si mai ales economic. Nu ma refer aici la un an de recesiune, contractare sau moderare economica, ci la schimbari profunde ale societatii noastre, care ne vor potenta sau releva calitatea umana.

Cred ca traim o etapa extrem de interesanta a societatii noastre occidentale, ale caror mize si riscuri nu le intelegem inca. In final, ca in orice perioada de criza, vom face dovada calitatii si valorilor pe care le trambitam. Asa cum o facem de generatii. Daca e ceva ce pot spune ferm, este ca traim o etapa unica a culturii umane, poate repetitiva, dar categoric interesanta.

Just some late night thoughts.

Care este pretul..

2011-12-13T00:19:00.004+02:00

..unui om? Evident, raspundem ca nu exista un pret, ca o viata, etc, etc. Eu am ajuns la concluzia ca pretul unui om e dat de compromisul pe care il face. Cat valoreaza ce primesti, ca sa renunti la ceva, de exemplu orgoliu sau mandrie. Evident niciodata nu suntem intrebati "cat costa sa renunti la onoarea ta?" Ci viata ne incearca, ne pune la indoiala, ne ofera scuze, si in final ne lasa sa alegem, sa decidem.

Singuri tragem insa concluzia cat valoram, evident daca vrem. Dar chiar si atunci cand nu constientizam pretul platit pentru valorile pierdute (de cele mai multe ori declarate si mult proslavite dar abandonate la prima oferta), exista undeva o nota de plata.

Eu sunt norocoasa, am platit pretul multor cunostinte sau prieteni ocazionali. Scump uneori, dar ma consider norocoasa, ca 1000 de euro de exemplu este un pret modic fata de o prietenie sau increderea unui om. Consider ca e un noroc, pentru ca pretul fizic, pecuniar e intotdeauna mai mic decat cel uman, emotional. Si din moment ce stii cat costa un om, te limpezesti, te clarifici si stii ce ai platit :) si cat face.

Filozofez, in urma discutiei tarzii cu o doamna in fata careia ma inclin si de aceasta data.

Just some late nights thoughts.

O strabunica

2011-12-12T00:23:00.004+02:00

Cineva foarte drag, m-a sfatuit sa incep sa scriu despre femeile din familia mea. Mai ales ca am avut sansa sa cunosc cele 3 generatii dinaintea mea, si pe cele dinainte (alte 3 generatii) prin povestile bunicii mele.

Strabunica mea s-a nascut in 1910 la Constanta si a murit la Bucuresti in 1992. Parintii mei au inmormantat-o acolo unde a trait cea mai mare parte din viata, la Patarlagele, un sat la munte, la Intorsura Buzaului. S-a numit Maria Cirligel inainte de a se casatori cu strabunicul meu, Nicolae Musat. Stiu ca a fost mezina dintr-o familie mare si longeviva pe partea feminina (inca mi-o amintesc pe sora ei cea mare, tanti Gica). Stiu ca mama ei, stra strabunica mea, s-a maritat la 70 cu Mos Pataca, de care mama mea, stranepoata lor, isi aduce multe amintiri cu pepeni adusi in sac de pe camp.

In timpul primul razboi mondial, strabunica mea, si-a pierdut tatal, 3 fratii si 2 unchi in refugiul de la Tecuci (dupa batalia de la Turtucaia). Unii in razboi, altii ucisi si jefuiti in munti cand treceau oile catre Ardeal (au fost oieri). A fost trimisa la orfelinatul Reginei Maria, la Bucuresti si a urmat pensionul guvernat de aceasta. A devenit invatatoare si asa l-a cunoscut pe strabunicul meu, directorul liceului din Balcic pe vremea aceea. S-au casatorit si s-au mutat in Cadrilater, langa Balcic.
Din jurnalele ei, reiese ca aceasta a fost cea mai frumoasa perioada din viata lor, cand s-au nascut copii lor, cand aveau o viata sociala care desi nu intim, orbita in jurul familiei Regale si a ceea ce Balcicul reprezenta atunci. Imi povestea ca broda pentru Regele Mihai cand acesta era foarte mic si era mandra de asta. La cedarea Cadrilaterului, au fugit in lume, acasa la parintii "lui" (strabunicului meu) cu o caruta: 2 copiii, hainele, vesela, cartile si o gasca cu boboci. Si din lumea idilica de pe malul marii, au inceput o viata intr-un sat fara drumuri, intr-o lume dura de munteni si tarani analfabeti in varful muntelui... Ca femeie matura, nu pot sa inteleg trauma ei si a lor.

Ceea ce eu imi amintesc despre strabunica mea.. Well, sunt lectii de viata. Desi a trait o viata intreaga (de maturitate) la tara, a fost o femeie care a tinut la eticheta si morala. Nu mi-o aduc aminte pe "Mamalica" asa cum ii spuneam, altfel decat in sarafan negru, cu camasa de matase, cu margele la gat, fardata discret cu pudra si ruj rosu. M-a invatat ca o femeie nu are voie sa iasa pe usa casei decat pudrata, dusata si imbracata ca o doamna chiar si atunci cand duce olita la wc-ul din curte.
Imi aduc aminte, ca desi foarte batrana (avea aproape 80 de ani), iesea pe strada doar in pantofi inchisi la varf "unei doamne nu i se vad unghiile de la picioare", cu ciorapi de matase si umbrela de soare.
Ca savura cafeaua si cele 2 tigari de dimineata citind o carte si imi spunea ca 30 de minute in fiecare dimineata e destul pentru o zi intreaga.

Nu mi-au placut, copil fiind, vacantele la Patarlagele cu ea. Nu avea decat 4 gaini batrane in curte si eu eram avida de animale si viata reala la tara. Ritmul ei asezat de strabunica in timpul copilariei mele era prea molcom. Prea multe dulceturi si cafele servite cu alte doamne din generatia ei, prea multa eticheta. Era "doamna invatatoare Musat" intr-o lume de "tanti", "tzatza Floarea" si "tusa". Era o distanta comunitara intre ea si restul satului si era singura, asa ca scria, jurnale intregi de nimicuri; si citea. Iar eu voiam viata, nu sistem social. Am invatat diferenta, mult mai tarziu si regret ca nu imi aduc aminte, toate experientele traite alaturi de ea.

Ceea ce era incitant erau vizitele mamei, bunicii si matusii mele cand stateam, copil fiind cu ochii mari la aceste femei mature, extrem de feminine si frumoase pana la 4 dimineata la depanat povesti si istorii cu "musati" si stra strabunici turcoaice, furate din sat, povesti romantice si de dragoste. Bunica era cea cu care incheiam seara, in livada, ascultand privighetorile. Si nu o sa uit niciodata vorbele ei, mai tarziu, in baston, pe malul Buzaului, "in final, nimic nu conteaza, doar ca noi pricem greu".
Un trib de femei, mi-a spus cineva. Cu asta m-au impregnat, cu apartenenta la trib, si asta in final inseamna familie.

Scris decembrie 2010

ps. am foarte multe poze cu "tribul feminin" din generatiile anterioare. Le voi scana si posta ulterior.

Despre roddii

2011-12-11T21:53:00.008+02:00

Atunci cand am facut rebranding in 2008 (devenind din Incentive Insight si Romania Insight- cele 2 divizii de business la momentul respectiv, simplu: Roddia), asocierea cu fructul cu aproximativ acelasi nume a fost in plan secundar. Nu voi vorbi de procesul indelungat de gasire a unui nume nou, de procesul de evaluare a competentelor si esentei a ceea ce aceasta companie inseamna, de tot flow-ul firesc de rebranding (extrem de interesant).

Voi spune doar ca atunci cand am spus simplu "de azi suntem Roddia", a fost cel mai firesc lucru pentru toata lumea (pentru noi, clienti, parteneri, etc). Si da, a fost un proces firesc de crestere, de pozitionare, de succes.
Roddia vine in primul rand de la "a rodi", e un verb, nu un substantiv, e despre a da roade. In timp, am inceput natural sa avem un jargon intern: roddesc = lucrez, o zi rodditoare, roddiile = echipa Roddia, "fetele de la roddia" e un brand in sine, etc.

Ceea ce voiam sa scriu insa e ca in timp (desi am evitat asocierea directa cu acest fruct), clientii, prietenii, partenerii nostri si inclusiv noi o facem natural. O rodie nu mai este o rodie, ci Roddia.
Am primit de-a lungul vremii cadouri (creme si geluri de dus cu suc de rodii, prajituri de rodie, o rodie care rodeste in birou, etc). O reclama cu suc de rodii la TV e despre noi, numai e despre suc.
Si cred eu sunt toate simtomele unui brand sanatos. De ce scriu toate astea? Pentru ca azi, o buna prietena, la o cina cu un desert de rodii, a postat pe Facebook: "Buuunna Roddia" (poza de mai sus).

Dar noi facem servicii, nu vindem un produs. Si in esenta, Roddia e despre oamenii care formeaza aceasta echipa: frumosi, entuziasti, dedicati, "fructuosi", creativi, uneori exotici. Antioxidanti in mediul de business :)
Just a late night thought.

S-a deschis sezonul de Craciun :)

2011-12-08T23:46:00.009+02:00

..asta seara, cu prima petrecere de Craciun organizata de Roddia in Fratelli. Pozele sunt facute de mine (evident, se vede dupa calitate). Concept: Nuit d'Afrique, participanti: 600 persoane. We loved it si se pare ca si lor, din moment ce seara era in toi cand am plecat acum 15 minute de acolo!

Nevoia de seductie

2011-12-07T01:08:00.001+02:00

Discutam zilele trecuta cu o prietena despre "amortirea seductiei". Vorbeam exclusiv de generatiile mai coapte peste 25 de ani, de lipsa de apetit erotic si emotional in comparatie cu acelasi interval de varsta dar in alte vremuri.

Evident, partenera mea de polemica este matura ca si varsta, si deci in pozitia de a face aceasta comparatie, pe langa alte competente, despre care nu o sa discut aici :). Eu pot doar sa constat ce vad in jur, si am ajuns la concluzia ca e vorba de teama si de autosuficienta.

Daca in comunism erotismul, aventura sexuala, seductia era miza, de foarte multe ori a vietii cotidiene, acel ceva, care schimba o viata in bine. Noi, cei maturi acum, suntem prea ancorati in siguranta. Avem joburi, evaluam riscuri, sanse, oportunitati mult prea pragmatic.
Generatia mea, e autosuficienta. Femeile nu mai seduc, nu mai fac eforturi de a intra in gratiile nimanui, ci doar vor sa fie cucerite. De ce? Pentru ca iata, sunt femei cu o cariera, o situatie, "tu" x sau y, trebuie sa te stradui ca sa ne cuceresti. Numai ca x sau y are alternative. O alta generatie feminina, asa cum am fost si noi acum 10 ani, disponibila, dornica de dragoste si cazuta in cap in fata unui barbat matur, sa zicem de 30-35 de ani. De aici spun eu apare sincopa. Cunosc femei extraordinare, singure, prea sigure insa pe ele, prea putin dispuse sa riste sau sa renunte la rigorile sociale de carton construite in jurul lor. Iar singuratatea devine paroxista, chinuitoare si in finla "insiguratoare".

Cum iau cina cu doamna in cauza maine, o sa aflu si apoi share-uiesc cu voi opinia dansei, mult, mult mai experimentata si poate mai utila decat a mea.

Doar o filozofie nocturna,
Iulia

No me ames

2011-12-07T00:58:00.000+02:00

O ninsoare

2011-12-04T03:58:00.005+02:00

M-am trezit devreme, si am dat nas in nas cu o dimineata intunecata, vestejita de tarziu de toamna, desi e iarna. Cafeaua de la dl. Florescu s-a terminat asa ca ma multumesc cu Lavazza (care nu mai are acelasi gust dupa cea din insula Sf. Elena), stirile impacientate de pe Antena 3 si galagia vecinilor care se muta pe acelasi etaj, prea devreme in dimineata asta.

Am plecat in pulover spre birou ca sa constat pe drum ca intre Dorobanti si 1 Mai a venit iarna. Biroul e nins, zapada de pe treptele de la intrare si de pe masini m-au avertizat ca pantofii mei de catifea trebuiau lasati in dulap. E o diferenta climatica in acelasi sector :)

Iar in birou, miros proaspat de espresso, cald si bine, verific intai florile (rodia, cu fructe in parg din biroul Mihaelei are intaietate), si pana le ud pe toate, ma obisnuiesc cu energia, vibe-ul si agitatia din fiecare zi.

Nu ajung devreme la birou in fiecare zi. E mica mea excentricitate, pe care o dau la schimb cu multele ore lucrate tarziu in noapte. Imi cumpar astfel, ritualul de dimineata, care frecvent se finalizeaza la French Bakery cu un caffee latte fara spuma :) in drum spre birou.

Ioana se zgribuleste doar vazandu-ma (eu in contratimp cu vremea), si incepe vesela ca in fiecare dimineata sa povesteasca, consulte, si cel mai reconoscibil, sa rada :). Daca ar fi ceva sa o defineasca pe Ioana e rasul, molipsitor, permanent, e ea.

Ies pe terasa sa-mi beau cafeaua "de birou", si unul cate unul "ca vrabiutele", ma asediaza: proiecte, pitch-uri, oferte, bilanturi. Si eu zic tuturor "shhh... e prima zapada, si e perfecta", imi sorb espresso intenso, fumez cele 2 tigari de dimineata si mi-e dor de magnoliile inflorite din vecini, de aprilie...si ma apuc de treaba. Zgribulita si cu teama sa racesc, intru in tot acest vibe, energie si "pasiune" care inseamna Roddia, in fiecare zi din ultimii 7 ani din viata mea. Love it.

Just some thoughts.

Scris in: nov 2011

Vacante: Sri Lanka

2011-12-04T03:39:00.006+02:00

Au fost pe lista Namibia, Madagascar si India. Dar au ramas pe lista :), poate pentru vacantele viitoare. Sri Lanka a fost sugestia lui Alex (multumim) si a intrunit toate criteriile: scuba, kite, rafting, suficient de exotic, cu o cultura locala extrem de puternica, plaja si soare, preturi foarte ok.
Recunosc, ce m-a cucerit definitiv au fost rezervatiile naturale despre care voi scrie in detaliu dupa ce le vad.

Ce as fi vrut insa sa spun este ca, exista perceptia ca vacantele long haul sunt extraordinar de scumpe. Si adevarul este, ca pot fi. Dar voi da un exemplu, legandu-ma de biletele de avion ca si termen de comparatie:

Bucuresti - Istanbul - Sherjah - Colombo si retur, costa 550 euro (cu toate taxele incluse). Probabil daca faceam rezervarile acum 3-4 luni ar fi fost semnificativ mai putin. E adevarat, o combinatie nu tocmai uzuala de companii aeriene: Pegassus, Air Arabia, Turkish (iarasi multumiri lui Alex pentru sugestie). Toate rezervate online.

Acelasi bilet, daca alegi rutele obisnuite: KLM, Air France sau altele, costa aproximativ dublu.

Cazarea costa intre 20 si 40 euro/noapte decent (pensiune 3*).

Si fac calculele, pentru sa zicem 2 saptamani, cheltui: cazare si transport aprox 950 euro/persoana. Comparatia cu o saptamana la all inclusive in Turcia sau un 4-5 zile in Europa, va las pe voi sa o faceti :)

Tips: daca nu aveti un Alex, imprieteniti-va cu unul :). Sau lonelyplanet :))

Ce-ar fi daca?

2011-12-04T03:35:00.001+02:00

Ce-ar fi fost daca la coltul ala al strazii, acum 2 ani ai fi facut dreapta si nu stanga? Cum ar fi fost viata ta azi?
In seara asta am luat cina cu o buna prietena care mi-a vorbit de sanse, iar eu i-am raspuns povestindu-i de oportunitati fructificate sau create. Perspective diferite.

Altfel spus, sansa pe care ti-a oferit-o cineva acum 5 ani de a te angaja intr-un loc poate fi exact asa, o sansa sau doar o oportunitate creata de tine ca urmare a unui numar x de cautari.

Dar, oricum ar fi, in final viata noastra de azi e o insiruire a zilelor de ieri, a sanselor sau deciziilor luate intr-un punct sau altul al vietii noastre.

Si cred ca fiecare din noi, uitandu-ne in urma ne-am gandit "cum ar fi fost daca...". Mai bine sau mai rau, depinde exclusiv de cat de fericiti sau multumiti suntem in prezent.
Fiecare din noi avem cu siguranta, momente pe care le putem considera definitorii, acele momente in care viata noastra s-a schimbat intr-o alta directie decat mergeam la momentul respectiv.

Cred ca, concluzia acestui post e ca desi, de foarte multe ori minimizam importanta momentului actual (cand nimic spectaculos nu se intampla), acesta este extrem de important, defineste ziua de maine.

Si iata poate, si o a doua concluzie ca prin reticenta, conservatorism sau pur si simplu lene, ratam acele noi cotituri din viata pentru ca nu le vedem. Si totusi, asteptam ceva, un meteorit care sa ne schimbe complet viata, sa ne faca sa ne simtim vii, cand pur si simplu, ziua de azi ar trebui sa ne fie suficienta.

Articol reluat din 2010.

Ziua Verde eveniment sep 2008

2011-12-02T20:20:00.003+02:00

Pentru ca fac curat, iata ce am gasit :) Evenimentul marcheaza finalul campaniei Ziua Verde implementate de Roddia in 2008. Loved it :).

O cina cu Aurora Liiceanu

2011-11-26T00:48:00.004+02:00

Dna. Aurora Liiceanu a acceptat invitatia noastra de a participa la evenimentul pe care il organizam in acest weekend la Sighisoara. A fost o onoare si o bucurie sa am sansa de a dialoga si polemiza cu dansa in aceasta seara.

Este una din cele trei personalitati feminine in viata pe care le admir si respect, iar in aceasta seara m-a fascinat, motivat si entuziasmat. Am atatea sa spun, dar voi spune doar ca sunt profund impresionata de calibrul sau uman. E ca si cum, simti ca dupa mult training si pregatiri cu o arma, realizezi la prima confruntare, ca te joci cu un pistol cu apa.

Este o femeie fascinanta, o personalitate magnetica, un intelectual extrem de rafinat.

Just a "me" umil, fericit si impresionat.

Cineva

2011-11-25T00:29:00.003+02:00

.. azi m-a sunat si mi-a spus, citez: "esti nesuferit de optimista". Si am raspuns "ce motive as avea sa nu fiu?". Si chiar iau aceasta afirmatie foarte serios. Ce motive avem sa nu fim optimisti, fericiti sau pozitivi?
Cu exceptia unor serioase si grave situatii de viata (care sunt chiar exceptii), nici un motiv.
Dap, lumea europeana se indreapta catre un colaps grav, ale carui consecinte nu le cunoastem si le intelegem. Da, traficul, x sau y ne pot frustra. Si da, avem atat de multe lucruri de care ne putem plange, daca vrem. Dar e optiunea noastra. Atat.
Iar eu am optat sa fiu fericita. Pentru ca traiesc intens, frumos si fiecare zi este o oportunitate de a invata ceva. Nu neaparat placuta. Dar totusi o lectie. Singurul aspect de care sunt responsabila este ce fac eu. Iar atata timp cat continui sa fac bine pentru mine si cei din jur, voi continua sa ma bucur de viata, de oamenii extraordinari cu care ma intalnesc si traiesc, de tot ceea ce mi se ofera si sa vad in toate jumatatea plina a paharului. Si da, de fiecare detaliu care face lucrurile mai bune.

Contextul de azi era Bucurestiul morocanos care ploua, si in drum spre un client cantam Alanis Morisette "Ironic", la volan, acest cineva m-a sunat vazandu-ma in trafic si mi-a spus "ca esti singurul om pe care l-am vazut cantand la semafor in ultimii ani, esti nesuferit de optimista".

E trist. Dar si bine :). Enjoy.

Lectii

2011-11-20T04:58:00.006+02:00

Sunt mandra de increderea acordata de prietenii mei cei mai buni, de amici si de multe ori cunostinte ocazionale. Cumva, la mine se descarca un sac de ofuri, ganduri si sentimente.

Nu stiu daca am vreo calitate anume, cred eu ca sunt un bun ascultator. Si imi dau seama ca prin fiecare poveste, fiecare confesiune, mi se face o extraordinara onoare si favoare, imi este cu fiecare discutie, data o lectie de viata.
Imi place sa cred ca invat din acestea. Poate nu atat de multe cat ar trebui, dar categoric, acolo undeva se sedimenteaza.

Uneori aceste confesiuni sunt mult prea intense, dar am invatat in timp sa le asez cuminti in cutiile lor astfel incat sa nu mai starneasca furtuni si la mine :)

Despre foarte multe din ele simt ca ar trebui sa scriu aici, pe blog, ca sa dau mai departe. Nu am facut-o, din teama, desi sub umbra anonimatului, am simtit cumva ca vulgarizez un moment de sinceritate intima si ca nu am voie.

Este un avantaj extraordinar al meseriei mele, comunicarea cu atat de multi oameni atat de diversi.

Cu cat se aduna insa mai multe istorii, cu atat insa incep sa se nasca tiparuri, optiuni previzibile. Si realizez,ca desi exista accidente de viata, intalniri si sanse, ceea ce defineste o viata, sunt alegerile pe care le facem. Atat.

Si ca tindem sa repetam la nesfarsit istoria.

Just a very late night thought.

Benetton: Unhate, Venezuela-USA

2011-11-18T15:45:00.000+02:00

Impecabil

2011-11-16T21:20:00.001+02:00

Kalimera :)

2011-11-16T03:36:00.001+02:00

A venit iarna

2011-11-15T22:30:00.003+02:00

Astazi, in birourile Coca Cola am vazut primele decoratiuni de Craciun. A fost WOW, e doar noiembrie... dar da, mai sunt 5 saptamani pana la Craciun, 4 saptamani de treaba agitata (pe 15 dec avem ultimul eveniment din acest an).

Si e... :) exact asa ca in fiecare an, multa agitatie, proiecte, petreceri de Craciun, pitch-uri si aerul asta rece care miroase a iarna si a vacanta. Si atat de multe asteptari, promisiuni, visuri pentru anul viitor.

Imi place la nebunie, mirosul de cafea proaspata in birou dupa aerul rece de dimineata, atmosfera exuberanta ca vine anul nou si tot acest vibe de improspatare si energizare pe care sunt convinsa ca nu il simt numai eu :).

Mai avem 46 de zile din acest an...foarte putin. Ce vom face cu ele, e optiunea fiecaruia dintre noi. Asa ca Enjoy :)

Iulia

Diferente

2011-11-13T00:48:00.005+02:00

Mama mea imi spunea in aceasta seara (ca feedback la unele articole de pe blog), ca diferenta intre viata "noastra" a generatiei 25-35 ani si cea a generatiti 55-65 ani e de la cer la pamant. Mai exact subiectul era diferenta de perspectiva a parintilor nostrii acum 30 de ani si ceea ce noi optam sau avem oportunitatea sa traim.

Intr-o discutie filozofica, in care am exclus comunismul (si toate restrictiile aferente), aspectele financiare (posibilitatile date de bani), am vorbit exclusiv despre "deschidere" si "optiune". Pentru ca si acum 30 de ani (si vorbesc de Romania), existau optiuni. Iar parerea mea este ca, cadrul macro social s-a schimbat, e adevarat, dar esenta umana e aceasi.

Este un conflict despre "tendinta conservatoare" si "boemi" cum m-a numit mama mea. Si constat eu, in urma discutiei de 1 ora cu ea, ca in realitate, nimic nu e nou. Exista o diferenta intre "majoritate", care tinde catre valorile clasice ale societatii umane si exceptii (boemii).

Dincolo de relaxarea cutumelor sociale, de evolutia fireasca si educatia sexuala si sociala, valorile esentiale sunt aceleasi.

Evident, conditiie de fond sunt mult mai ample si extinse. Si da, in era internetului si globalizarii, oamenii in continuare opteaza pentru cararile batute, invatate de la parinti. Si e normal.

Just a late night thought, si o discutie intre generatii.

Sindromul singuratatii cronice

2011-11-12T00:22:00.002+02:00

Din seria, "reluare", facand in continuare curatenie pe blog, reiau articolul pe aceasta tema din aprilie 2010. Nu de alta, dar se potriveste manusa pe niste discutii super interesante saptamana aceasta:

Cred ca femeile si barbatii au aceleasi nevoi pentru o relatie amoroasa, afectivitate sau dragoste. Dar cred ca diferenta dintre sexe si abordarea fata de relatii intervine in stadiul de "singur(a), caut relatie".

Barbatii singuri testeaza, incep relatii, ies in baruri sa agate. Nu sunt contracronometru si nu se simt defecti fiind singuri si intre relatii. De obicei aventurile pasagere care nu dau semne ca se pot transforma in ceva serios nu ii demoralizeaza, din contra, se adauga la orgoliu si pe "raboj" iar ei cauta in continuare.

Statutul de barbat de 30 de ani singur, nu e asociat cu un esec, nu il defineste ca fiind exclus din grup. Din contra barbatii casatoriti il pizmuiesc pentru libertate. Este dorit de femei.

Femeile singure insa, se indentifica cu starea lor. O percep ca pe un defect, ca pe un handicap. Lipsa unei relatii serioase la varsta de 30 de ani devine o criza, se transforma in paroxism daca, cumva starea de singuratate se prelungeste. Si ele cauta, incearca, dar o fac cu un ton disperat, contra cronometru, de obicei dand vina pe ceasul biologic.
Orice "new entry" in viata lor este calificat sau nu pentru casatorie, nu exista jumatati de masura.

Femeile singure sunt judecate (de familie, de prieteni). Exista atat de multe expresii referitor la statutul unei femei, si pe acestea le folosim deopotriva femei si barbati: faptul ca o anumita domnisoara este isterica, dam vina pe lipsa vietii sexuale, eticheta "fata batrana" si altele.

Singuratatea unui barbat insa, la 30, 40 ani, ni se pare interesanta, de obicei este perceputa ca fiind decizia lui, este un "burlac convins", nu ca nu l-a vrut nimeni.

Si cred ca aceste stereotipuri din pacate sunt vechi de cand lumea si le pot intelege din punct de vedere istoric. Pana de curand femeia avea un singur scop in viata: sa se marite si sa faca copii. Faptul ca nu reusea, insemna evident, un insucces.

Insa, perpetuarea acestor stereotipuri si folosirea lor in contextul actual, mi se pare misogin si cauza de depresie la multe femei inteligente, frumoase si cu o cariera de succes dar inca celibatare.
Felul in care sunt percepute si se percep adancesc cred eu, singuratatea care devine in timp cronica.

TEDx Bucharest

2011-11-11T20:22:00.002+02:00

Astazi am fost la TEDx, eu si alti 1000 de oameni (in public) si aproximativ 15 speakeri. Nu am stat la toate prezentarile, dar mi s-au parut extrem de inspirationale cele ale:

Toma Coconea care a finalizat anul acesta pe locul 2, Concursul Redbull XAlps.

Dumitru Popescu - fondatorul Asociatiei Romane de Aeronautica si Cosmonautica. Proiectul lor, extrem de curajos si in totalitate privat, incearca sa realizeze pana in 2013, prin avion supersonic romanesc si prima racheta romaneasca (folosibila in regim turistic), pentru concursul Google in acest sens.

Cristian Lascu - editorul sef National Geographic, cu o experienta de 35 de ani in speologie, este fondatorul clubului de speologie Focul Viu. Din pacate nu am gasit imagini cu descoperirile sale (inclusiv celebrul microsistem de la malul Marii Negre), prezentarea dansului a fost fabuloasa.

Pacat, foarte pacat de organizarea dureros de dezastruoasa a intregului eveniment, dar in mod special din punct de vedere tehnic in timpul prezentarilor.

Povestea parintelui Tanase

2011-11-09T21:47:00.000+02:00

Despre asociatie si cum puteti ajuta: http://www.valeaplopului.com/ROdesprenoi.php

Deadlines

2011-11-08T00:09:00.001+02:00

Despre feedback

2011-11-06T17:46:00.004+02:00

Fac curat in articolele de pe blog si l-am gasit pe acesta, scris in februarie 2009 care se potriveste perfect cu o discutie avuta saptamana asta la birou. Mie mi s-a parut la fel de actual, asa ca iata il reiau:

Cu ceva timp in urma am stat de vorba cu doi prieteni, el si ea belgieni, la un pahar de vin si dupa discutii despre birou, trafic, colegi, management, corporatii versus antreprenorial am ajuns la cat de naspa sunt francezii (ei), si cat de naspa sunt romanii (noi).
El (belgianul) a facut un comentariu care mi-a ramas in minte si anume ca el cunoaste foarte multi romani si ca toti sunt foarte ok, insa TOTI se plang de conationalii lor. Ceea ce il surprindea era ca, evident oricine are ceva de reprosat propriei natii, dar ca noi, romanii ne plangem cel mai mult dintre toate popoarele.

Evident ca daca cineva zice ceva de Romania, ne inflamam "national" si reactionam.
Ne plangem insa zilnic de mitocanii din trafic, de indiferenta romanilor, de "romanisme", de .... etc.
Ce am gasit amuzant e ca ne plangem tertilor. Ce vreau sa spun e ca, atunci cand domnisoara de la ghiseu e nepoliticoasa nu o atentionam si nici nu plangem sefului ei, ci acasa, la birou sau prietenilor.
Mai exista si alternativa cine tipa mai tare. Adica daca soferul x ne injura, noi scoatem capul si urlam.

Aici cred ca e problema, asa ca am ales varianta cred eu corecta, sa dai feedback persoanei in cauza (soferului nepoliticos, vanzatoarei obraznice,etc ) intr-un mod constructiv!

A fost amuzant: soferilor din trafic care aruncau tigara din masina, le spun zambind la semafor "e bine sa folosim scrumiera, nu se arunca pe jos" , vanzatoarei care se uita incruntata la mine si-mi spune "bagati pin-ul" ii zambesc si ii explic ca daca adauga "va rog" sau "multumesc" ii voi raspunde la fel de amabil si amandoua o sa ne simtim mai bine.
Am inceput sa fac reclamatii sau sugestii tuturor de la firme de taxi la service auto.
Asta cam de vreo 2 ani.

O perioada am obosit. In special cand, dupa ce am atras atentia unui domn pe Valea Oltului "ca natura, stiti, padurea, pet-urile..." m-am trezit cu o pizza pe parbriz, cativa domni deranjati din traficul bucurestean au tinut sa-mi dea si ei feedback vis-a-vis de opinia mea. Si multe altele...

Well, sunt fericita sa anunt progresele:

- atunci cand am atras atentia vis-a-vis de sticla aruncata din masina, un domn m-a alergat un pic dubios si mi-a multumit ca i-am atras atentia "altfel devenim cu totii niste mojici"

- cand vanzatoarea de la OMV (dupa a 3 oara in care ii multumesc insistent si ii spun ca "stiti...clientul...."), mi-a spus zambind "domnisoara, va multumim ca ati trecut pe la noi, vedeti? acum zambesc!"

- cand dupa ce am zis de 10 ori vanzatorului din colt ca NU vreau punga de plastic pentru o sticla de suc/pachet tigari/paine pentru ca polueaza, urmatoarea data mi-a comunicat mandru "stiti, lumea tot de plastic vrea, dar eu le mai zic din cand in cand ca nu e bine..."

Asa ca sunt fericita sa anunt ca feedback-ul functioneaza! :))

Magazinul de mirodenii

2011-11-06T16:02:00.002+02:00

La sfârşitul lui septembrie s-a deschis pe strada Tudor Ştefan, nr.25, primul magazin dedicat mirodeniilor, din Bucureşti. Locul se numeşte chiar " Magazinul de mirodenii" şi conţine peste 170 de mirodenii pure, amestecuri, specialităţi de săruri, piperuri şi nu numai. Aici descoperi ulei de ajowan, asafoetida indiană şi arrowroot dar şi cea mai preţioasă mirodenie din lume, şofranul.

Articol preluat din Ziarul Financiar, il puteti citi in intregime pe: http://www.zf.ro/dupa-afaceri/unde-gasesti-mirodenii-din-toata-lumea-in-bucuresti-8921764

Classic Vegetarian Recipes

2011-11-06T14:22:00.002+02:00

E proaspat achizitionata de la Carturesti. Testat, placut, recomandat :)

Best 2011 Romanian ad

2011-11-04T00:01:00.003+02:00

Recunosc, mi-a fost greu sa aleg intre variantele: Israel, Italia, China, Turcia sau Dubai :). Surprinzator e ca aceste spoturi au rulat pe TV.

Ceea ce nu e surprinzator e ca in aceste spoturi (toate) avem un singur actor: Alin Burcea - owner-ul Paralela 45. Probabil si copywriter, art director, regizor samd.

Atat. Restul e speechless.

Enjoy

Un pic de umor

2011-11-03T20:14:00.005+02:00

Constat o acuta criza de umor :). Si de relaxare.
Ma indispun dimineata fetele incruntate, grabite si atat de innegurate din trafic. De vestile insangerate de la stiri, pe care nu le urmaresc, dar se pare ca ma urmaresc ele pe mine :). Si lumea business a redevenit serioasa, ingrijorata. E un deja vu din 2009, din pacate.

Dar ce vreau sa spun, e ca un pic de umor si relaxare, schimba total perceptia unei probleme, intamplari. Totul este perspectiva si constat cu tristete ca oamenii tind sa se ia prea in serios. De cele mai multe ori, acolo unde nu este cazul.

Cat de simplu, firesc e citatul (multumesc Maria) "What is the meaning of life? Whatever you want it to be" - James Frey.

Astazi m-am bucurat de coloritul extraordinar al frunzelor copacilor din Herastrau, de un espresso intenso (multumim Marius pentru refuel :) ), de toata atmosfera amuzanto-relaxata de la birou, de entuziasmul starnit la creatie de pitch-urile in care suntem, de colegii care se lasa dimineata de fumat dar se apuca iar seara, de faptul ca Tasha m-a lins toata desi eram parfumata si in matasuri dar l-a fugarit pe Adrian, de cina distinsa din aceasta seara, de TOT.

Si stiu ca viata mea, spunand cele de mai sus, pare a fi extrasa de sub un clopot de sticla, dar exact asa, e viata noastra, a tuturor. Tot ce am facut, a fost sa extrag ceea ce conteaza si vreau sa retin in aceasta seara, la sfarsitul unei zile pline, incitante si complicate.
Pentru ca un pic de umor sau buna dispozitie, face ca totul, dar absolut totul sa fie mult, mult mai relaxat si mai bine pentru toata lumea.

Ma refer aici doar la daily basis. La lucrurile de zi cu zi pentru care optam sa fim nefericiti sau recunoscatori.

ps - Daca nu merge cu automotivatia, incercati Equilibra :)

L'Avenue

2011-10-31T21:06:00.006+02:00

Sunt happy sa anunt ca http://www.lavenue.com/ a fost lansat si astazi mi-a sosit primul colet, evident, ce puteam comanda altceva decat pantofi? :) Enjoy!
Si nu, nu sunt subiectiva, colectiile arata excelent :)

Our amazing (and hard) job

2011-10-28T22:26:00.006+03:00

Iata ceva, ce de obicei nu se vede. Saptamana trecuta am fost in priza (4 evenimente in 3 zile). Trei dintre ele in Bucuresti, al patrulea la Timisoara.

Pozele sunt de la un eveniment extrem de important, conferinta mondiala a unei importante companii mondiale. S-a lucrat non stop, pozele au fost facute la 5 dimineata, de la pregatirile de dupa repetitie :)

Evident, totul a iesit exceptional ca de obicei, de acest proiect s-a ocupat Alex :)

The King speech

2011-10-25T21:11:00.003+03:00

Unul din cele mai bune discursuri pe care le-am citit. Motivational, elegant, rafinat, superior. Asa cum ma asteptam si speram din partea Regelui Romaniei.
Enjoy:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/discursul-regelui-mihai-i-in-parlamentul-romaniei-live-text-951159.html

Citez:
"
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru...

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!"

Roma by weekend

2011-10-25T20:32:00.007+03:00

Asa cum am promis, revin cu mai multe informatii despre cum, cand, unde la Roma.
In primul rand, daca faci rezervarile din timp, poti obtine super deal-uri pe zborurile Tarom si nu numai. Noi asa am facut.

Cazarea, o veche si foarte buna prietena m-a invatat ca "it's all about the Spanish Steps", si cam asa e. Intre Piazza del Popolo si Via Veneto, e zona posh sau cool a Romei. Aceasta arie nu e relevanta din punct de vedere sa zicem al obiectivelor turistice ci mai degraba, din perspectiva "flavours of Rome". Pentru o prima vizita, categoric e optiunea favorita. Probabil pentru cunoscatori exista si altele.

Eu va pot recomanda: Hotel de Russie (SLH) http://www.hotelderussie.it/ si Aldrovandi Villa Borghese (un pic mai departe, dar foarte roman style) sau Valadier (pentru varianta locatie wow, hotel ok).

Toata lumea e de acord ca Roma trebuie vizitata in afara sezonului de varf turistic: iunie - septembrie. Noi am fost la sfarsit de octombrie si mi s-a parut inca foarte aglomerata. Vremea insa perfecta si inteleg ca prin comparatie cu august de exemplu, numarul turistilor a fost mult mai suportabil.

Dar Roma, well, evident exista un "must see", eu o sa va spun perceptia mea:

1. Vaticanul. E impresionant din orice unghi. Pur si simplu. Coada enorma de la intrare poate parea prea mult, dar adevarul e ca merge foarte repede si ca merita asteptarea.

2. Pantheonul. O optiune mai buna decat Colosseum-ul, mai accesibila din perspectiva cozilor de la intrare. Si categoric, trebuie sa mergi cu lectile facute pentru a intelege valoarea locului, a pasilor pe urma carora calci.

3. Fontana di Trevi. Chiar daca nu vei arunca un banut in fantana, e un monument extraordinar si un spectacol uman, colorat pe care macar ca martor, vrei sa-l vezi.

4. Cripta calugarilor Cappucini. Un pic bizar, dar extrem de interesant. Pe Via Veneto, la maxim 50 m de piata Bernini. 4000 de calugari au ales sa fie ingropati in acest mic spatiu, iar cineva eficient s-a gandit la o forma artistica de "stocare" a scheletelor. E, cum sa spun, wow.

5. Cina vegetariana la Il Magutto. Este un restaurant vegetarian si cu o excelenta selectie de vinuri in apropiere de Piazza del Popolo. Well, pentru orice bucatar aspirant e o lectie extraordinara de ce se poate face din mirodenii si legume.

Si lista poate continua, dar cred ca e suficient pentru un weekend.
Enjoy :)

Protestul tacut al unui pieton

2011-10-25T20:14:00.002+03:00

Facut dimineata, cu perseverenta. Locuiesc intr-o zona centrala si extrem de aglomerata din punct de vedere al spatiilor de parcare. Desi zona pietonala e marcata prin "pitici" (asa cred ca se numesc), masinile blocheaza zona de traversare de la un trotuar la altul. Practic, pietonii trebuie sa se strecoare printre masinile parcate.

De 2 ani, observ acest demers tacut si permanent, un protest al unui pieton matinal. Banuiesc ca are un catel sau un copil, stiu sigur doar ca dimineata de dimineata, foarte devreme, ridica stergatoarele tuturor masinilor parcate prost, care blocheaza trecerea pietonilor.

Nu lasa mesaje in geam, nu porneste alarme, nu lipeste cu superglu pe parbriz mesaje nervoase (cum am mai vazut), nu inteapa cauciucurile.

Mi-a ridicat si mie stergatoarele de cateva ori. Si de atunci, iau in calcul modul de parcare, caut de doua ori un loc mai bun si tin cont de protestul lui tacut si atat de bun simt.

Ma impresioneaza perseverenta, lipsa de furie cu care continua sa ne dea noua tuturor o lectie de convietuire, dincolo de nevoia imediata, de a ajunge acasa, a lasa masina oricum.

Just a late night thought.

Roma or Amor

2011-10-24T00:30:00.004+03:00

Elizabeth Gilbert scria in "Eat, pray, love" ca cel mai potrivit cuvânt pentru Roma este Amor, de altfel acronimul numelui orașului :). Fiind aici pentru prima data, constat ca e atât de potrivit... Orașul asta respira romantism, intr-o forma mai concretă, mai latina, mai umana decât o face Parisul de exemplu.

Dar sa le iau pe rând. M-am îndrăgostit de Roma. Si mă întreb de ce? A intrat brusc pe prima poziție in lista orașelor preferate, in fata unei concurente solide :) Barcelona, Londra, Valencia sau Paris. Nu pot sa explic. Dacă încerc o comparație, obiectiv vorbind, categoric pierde la diverse criterii. Dar cred ca in final, când amintirile sau asteptarile se estompeaza, pur si simplu contează cum te simți intr-un loc acum. Atât.

E vorba exclusiv de senzatii, iar acestea categoric sunt personale. Mi-a plăcut la nebunie dimineața lenesa de duminica in soare, in fata unui capuccino in Piazza del Poppolo (sper ca am scris corect), eleganta atât de fashion a cuplurilor de romani in vârsta iesiti la plimbare. Miniurile retro atât de cool, atmosfera degajata si eleganta a oamenilor pe străzi, inundate încă de o mare de turiști.

Roma încă trăiește o dolce vita, vintage sa spunem :). Si inspira pe vizitatorii ei vremelnici la același spirit.. Si ești tentat permanent la aprecieri la superlativ.
Scriu acest articol intr-o seara calda de octombrie, de pe terasa de pe acoperis a hotelului, si aceasta perspectiva (o alta perspectiva a realitatii cotidiene) asupra unui oraș vibrant si atat de viu, târziu in noapte, dar deloc coplesitor, face ca toate sfaturile obsinuite de travel, sa fie secundare. Asa ca pe acest subiect voi reveni ulterior, odată cu pozele :)

Just a late night roman thought.

Have a great weekend :)

2011-10-21T16:28:00.001+03:00

Multumesc!

2011-10-16T22:19:00.004+03:00

Recunosc, ma simt un pic coplesita.., un pic mai mult! Multumesc tuturor pentru mesajele, urarile si modul atat de creativ in care astazi mi s-a spus "la multi ani". Mi s-a parut foarte fun poza atasata, mesajul mi s-a garantat ca nu a fost scris cu ATV-ul :), in care personajele "vinovate" erau, in varful muntelui la momentul respectiv!

M-am simtit un pic vinovata de tot vibe-ul pozitiv, energizant si entuziast din jur, eu fiind usor racita si work in progress, si deci nu m-am ridicat la nivelul a ce s-a intamplat in jurul meu azi. Dar, imi iau revansa :)

Multumesc din tot sufletul pentru tot, este extraordinar si magulitor tot ce mi s-a intamplat astazi! :)

Si promit, ... dar asta o sa raspund punctual pe sms :)

Sa aveti o saptamana extraordinara!
Iulia

32

2011-10-15T17:56:00.004+03:00

Wow! Inca suna scary. Nu ca e intr-adevar infricosator, dar timpul a trecut mai repede decat s-au schimbat perceptiile mele vis-a-vis de diverse etape de varsta. Acum 10 ani, 30+ era, asa, deja batran si scos la pensie... :)

Inca nu m-am obisnuit cu ideea ca am 30 de ani, si s-au facut deja 32! Consider in continuare ca m-am oprit la 25 si inca asa simt!

Scriam cred si mai demult ca pur si simplu singurul lucru care conteaza este evolutia. Faptul ca uitandu-ma in urma, nu mai departe de acum un an, simt o diferenta enorma, de experienta, perceptii, de intelegere, este un mare bonus. Ma maturizez constant, invat enorm de la oamenii cu care lucrez, interactionez si traiesc si atata timp, cat evaluez pe plus, e de bine :), cred eu.

Dar ce voiam sa spun e ca, e un mit acesta cu 30. Si mi-as dori ca toate femeile care citesc acest post, indiferent de varsta lor actuala, sa se bucure de ea pur si simplu. Pentru ca, cred sincer, ca un motiv constant de frustrare, complet artificial e raportarea la varsta cronologica. Cel mai clar reliefeaza aceasta experienta o fosta colega (de acum 10 ani), care implinind varsta de 20 de ani, a trait o mare depresie data de "imbatranire". Si constat ca toate femeile sufera in raportare cu timpul trecut. Gresit! Acestia, 20, 25, 30, 35, 40 sunt cei mai frumosi ani ever! Pierdem prea mult timp raportandu-ne la cutume sociale, la asteptarile celorlalti, la un calendar care nu ne apartine.

Mesajul meu din aceasta seara e unul singur: ENJOY!. Ador azi, maine si timpul prezent. Indiferent ce eticheta prezinta acesta: 22, 32 sau 42 de ani. Raportarea la acest sistem calendaristic, ne face doar rau.

Asa ca, happy birthday to me, si voua tuturor, pentru ca fiecare zi, e o aniversare!

Just a thought.

Honda Jazz Ad - This Unpredictable Life

2011-10-14T20:52:00.004+03:00

La multi ani Maria!

2011-10-14T19:33:00.002+03:00

Astazi eu si Maria, de fapt corect spus e: Maria & I, ne-am serbat ziua (a ei este azi), eu m-am asociat doar :))

Draga mea, multa sanatate, sa fii fericita, creativa si sa ti se indeplineasca toate dorintele!

Multumesc frumosilor mei colegi pentru cel mai dorit si neasteptat cadou: "timp" :).

Fiecare mi-a oferit din timpul sau, la propriu. Evident cu diverse dedicatii, care sunt prea dragi si prea frumoase ca sa le citez aici.

Un weekend frumos si rodditor,
Iulia

Bucuresti vs Kathmandu

2011-10-12T22:01:00.002+03:00

Iulia: cum sunteti?
Adrian: cu greu, vreau sa pun 2-3 poze pe site si fuga la somn. Cu Gavan pe Kathmandu. 8 kg mai putin eu si ma dor degetele foarte tare in rest, viu....
Iulia: de-abia astept (asteptam) sa te vad, totul ok?
Adrian: 90% da, suntem in regula cu o poveste frumoasa zic eu despre cand sa mergi inainte si cand sa te opresti, despre cand stii ca ai in fatza un drum fara intoarcere.
Iulia: wow! cum e restul de 10%?
Adrian: nu se taie nimic si o sa mai ingras "carcasa" care sunt acum :)

Comment Iulia: cineva acolo, a avut grija de aceasta expeditie nebuna, fabuloasa, exceptionala. Despre aventura lor puteti citi pe: http://www.himalaya2011.com/category/articole

Crazy October

2011-10-11T20:41:00.003+03:00

Imi place la nebunie luna asta. E una complet reenergizanta, dupa molcoma si calda vara (ok, in general, ca vara asta a fost plina si fierbinte si la propriu si la figurat). Imi place pentru ca e rece, pentru ca simt cumva, ideea de lemne la soba, pentru ca m-am nascut in octombrie si pentru ca in fiecare an a fost o luna de resetare, de un nou inceput pentru mine.

Dar anul asta, WOW! parca acest vibe personal si anual al meu a devenit un cutremur public. Sunt convinsa ca va aduce asezare si regenerare dar WOW, ce nebunie...

Sunt convinsa ca fiecare furtuna duce catre un cer senin, indepartat poate, imperceptibil acum. Dar, come on, chiar e nevoie de o furtuna in fiecare luna/trimestru? Si nu, asta nu e furtuna e tsunami!

Pentru ca, cred intr-un "greater good", astept primele semne de echilibru, calm si mai bine. Si sunt convinsa ca vor veni rapid!

Just some late night thoughts.

Work in progress

2011-10-10T21:31:00.003+03:00

Ea este Adita. Prietenii care au vazut/primit/dorit&obtinut albumele noastre hand-made si celelalte unicate speciale, vor intelege imediat de ce ne-am gandit la Adita:). Care se gaseste in cantonament in viitoarea noastra sala de meeting, de unde transmitem live primele imagini. Va urma...

Bucurestiul are in sfarsit statie de epurare

2011-10-10T18:01:00.004+03:00

Cand am aflat acum 2 ani, dezastrul real al poluarii apelor in Romania am ramas pur si simplu stupefiata. Eram atunci implicata in mai multe proiecte de mediu, si credeam eu, fac o diferenta. Dar in acest domeniu, cu cat sapi si intelegi mai mult cu atat te apuca disperarea si intelegi cat de mica e picatura ta din ocean.

Bucurestiul nu a avut in ultimii 20 de ani statie de epurare. A existat un proiect, inainte de '89, din ce am inteles si functional dar dezafectat dupa revolutie.

Concluzia e ca in tot acest timp, tot ce aruncam in chiuveta la noi acasa (asta ca sa nu dau alte exemple), ajungea direct in Dunare si Delta. Acum exista o prima statie de epurare. Nu s-a rezolvat decat o mica parte a problemei, pentru ca nici vecinii nostri (mai in amonte sau la Sud) pe Dunare nu stau prea bine, iar de restul oraselor din Romania nici nu e cazul sa mai vorbesc.

E un pas, important si ma bucur ca primaria s-a tinut de treaba asta in final.

Cei mai putini interesati (mi se pare incredibil ca in continuare aud voci de genul "treaba asta cu ecologia nu ma intereseaza") ar trebui sa stie in ce se balaceste, ce mananca si ce "respira" pestele grasut de Dunare pe care il servesc cu mamaliguta la gratar.

Ai manca un peste pe care l-ai crescut in WC? Ei bine asta am facut in tot acest timp si inca mai facem.

Despre politica

2011-10-08T23:32:00.002+03:00

Urmaresc, recunosc cu un pic de frustrare, tot ce inseamna politica in Romania si nu numai. Urmaresc aceste informatii europene pentru ca am inteles relatia directa dintre viata mea si ceea ce mediul politic, european sau romanesc decide.
Cu frustare, pentru ca nu pot influenta ci doar reactiona la deciziile "mai mari" din lume, dar care ne impacteaza viata tuturor.

Dar ce vreau sa povestesc este o intamplare de acum multi ani. Aflandu-ma la Sibiciu, la casa de vacanta a parintilor mei, in preajma alegerilor locale, am intrebat-o pe "tanti Veta", batranica care aducea oua, cu cine voteaza?.

Iar ea, stirba, ridata si batrana, mi-a relevat ceva ce nu o sa uit niciodata, ca va vota "cu celalalt". Nu conteaza culoarea politica ci doar celalalt. Pur si simplu.

Am intrebat-o daca e nemultumita de primarul actual, mi-a spus ca nu, dar ca vota cu celalalt candidat, ca cel curent a castigat destul, "sa se mai imbogateasca si altii".

E o poveste simpla, adevarata si atat de reprezentativa pentru ceea ce se intampla.

Just a thought.

Azi, 8 octombire

2011-10-08T18:16:00.001+03:00

Like a candy shop

2011-10-06T22:04:00.005+03:00

Un prieten care ma cunoaste de putin timp a intrebat o prietena care ma cunoaste mai bine daca iau vreun tratament sau ceva. Altfel nu isi explica starea mea ZEN, sau faptul ca sunt mereu pozitiva :)))))))))

M-a amuzat maxim acest episod. Si mi-am dat seama ca eu chiar sunt foarte zen (in comparatie cu altii, nu cu mine insami).
Sunt fericita pur si simplu. Am avut si perioade proaste de stress si dezamagiri, dar cred ca natura mea, nu stiu daca spirituala sau emotionala, pur si simplu vede doar jumatatea plina a paharului.

Imi place enorm ce fac, imi plac oamenii cu care lucrez si traiesc, pe care ii descopar in fiecare zi. Iubesc tot. Si ma indragostesc constant de oameni, de proiecte, de idei, de situatii noi.

La pachet vine uneori si deziluzia, dar pur si simplu nu conteaza. Pentru ca "dulciurile" din vitrina se tot improspateaza si apar multe lucruri noi.

Cred sincer ca viata este ca o cofetarie :). Plina de delicii, trebuie doar sa te bucuri si sa incerci orice. Uneori mai dai gres, dar, well, de asta suntem aici, sa invatam :)

Just a happy sugar thought.

Connecting the dots

2011-10-06T21:14:00.003+03:00

Reiau speech-ul lui Steve Jobs la Stanford. La fel de motivational ca si prima data cand l-am vazut. Enjoy.

Mi-a placut articolul lui Dinu Patriciu din Adevarul, merita citit: http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Steve_Jobs_nu_a_murit_7_567613234.html

A must have :)

2011-10-04T22:03:00.003+03:00

Czech Prostate check :)

2011-10-03T00:25:00.000+03:00

Tripit

2011-10-02T22:03:00.002+03:00

Sau la ce e bun :)? Well, in afara de putinele contacte care chiar isi updateaza calatoriile (si e interesant sa vezi cine pe unde umbla), ma ajuta exclusiv sa monitorizez ce fac eu :)). Si asa constat ca in 2011:

-> am facut 22 de calatorii. Marea lor majoritate, covarsitoare de fapt, cu treaba in tara: Brasov, Constanta, Sinaia, Iasi, etc.

-> am dormit 100 de nopti la hotel si nu acasa :), asta, fara sa fac un calcul exact inseamna aprox 40% din timp am fost pe drumuri!

-> am vazut, fost in 6 tari anul asta. Si 12 orase/locatii.

-> am parcurs in total 11665 km.

Si pentru amuzament iata cifrele generale in 2 ani:

Am petrecut in alta parte decat casa mea: 231 de zile, in 14 tari, 31 de orase, 58 de calatori si am parcurs 76800 km!

WOW! Nici nu ma mira ca ma simt obosita! :)))

Un Roman la Monza

2011-10-02T17:52:00.003+03:00

Am aflat ieri, ca multi altii probabil, ceva ce era normal sa stim deja.
Si anume ca avem un roman, pilot in F2, considerat a fi nr. 4 in lume la aceasta categorie si ca ieri a terminat la Monza cursa pe primul loc.
Mi-as dori sa nu mai fim surprinsi de sportivii de performanta din Romania si de victoriile lor. Eu una am aflat ieri pentru prima data de Mihai Marinescu. Cum am aflat prima data, in situatii similare, exceptionale de multi alti atleti romani.
Marea lor majoritate, ca si performerii romanii din multe alte domenii sunt intr-o umbra mediatica inexplicabila. Am senzatia ca suntem incapabili sa fim mandrii de acesti oameni si de modul in care ne reprezinta.

Suntem incapabili sa ii laudam, apreciem si de a-i transforma modele de viata pentru noile generatii.
Scriam mai demult ca Romania duce lipsa de eroi. De caractere exceptionale care sa ne inspire. Si nu m-am referit ca acesti oameni nu exista, ci pur si simplu nu se vad.
Ne enervam pe vulgul din media si pe scara de valori, exclusiv pecuniara care ridica la rang de modele sociale proaspatii imbogatiti ce epateaza prin toate ziarele de scandal.
Cred ca da, media si presa au un rol decisiv in constructia perceptiei si valorilor colective. La fel ca si mediul politic, care vrem sau nu, dau directia.

Just a Sunday thought.

Teaser

2011-09-29T22:23:00.001+03:00

Alessio Rastani - controversatul interviu on BBC

2011-09-28T14:21:00.000+03:00

History moments

2011-09-27T22:11:00.004+03:00

Black medical phisicians helping a Ku Kluk Klan member

First computer ever :)

Building Empire Building
Elvis in Army :)
Brasil building Brasil town
Berlin wall

3D first movie

2011-09-27T15:27:00.003+03:00

Tocmai s-a filmat, ieri. E prima productie 3d facuta de Roddia, asa ca suntem tare nerabdatori sa vedem ce iese :)

Junior Account Executive wanted

2011-09-25T22:47:00.002+03:00

Dear all,

sau cum spunea cineva de curand intr-un mail "Draga toata lumea" :)
Cautam juniori, 2 la numar. Cu experienta in BTL si/sau publicitate in general de minim 1 an. Pentru evident, pozitia de Junior Account Executive. Experienta e un must in: ATL, BTL sau events (specially most welcome).
Puteti trimite cv-urile la andra.ailincai@roddia.ro

Multumesc.

Carti

2011-09-25T16:59:00.004+03:00

Va recomand 3 carti noi:

Herta Muller: Regele se-nclina si ucide

Naghib Mahfuz: O plimbare prin palat (Trilogia Cairoului)

Paul Kennedy: Ascensiuna si decaderea marilor puteri

Toate sunt read in progress asa ca revin cu feedback dupa ce le termin.

Detergenti eco

2011-09-23T19:17:00.003+03:00

Pentru ca am discutat azi pe subiect, va spun ca:

-> detergenti si solutii de curatere eco sau environment friendly se pot gasi la Mega Image - brandul lor Delhaize (e adevarat ca s-a mai intamplat sa fie out of stock cand am cautat eu)
Preturile sunt decente (desi evident mai scumpe decat produsele de curatenie invazive)

-> la categoria bio, Bio GOOD sta foarte, foarte bine (de la sapun la solutii de curatat covoarele, se gasesc aproape toate sortimentele de produse de curatat, in varianta eco).

Probabil ca se gasesc si in hypermarket-uri, dar nu pot confirma.

Poate veti gasi util si: http://www.ecomagazin.ro/detergenti-eco-la-dozator-in-maramures/

20 de cuvinte

2011-09-22T21:08:00.002+03:00

...au fost scrise, pe prima pagina a unei carti in seara asta.
O carte primita in dar si un autograf, 20 de cuvinte din partea unui prieten drag care mi-au luminat seara si m-au facut sa ma simt un om special.

E un feedback si o onoare, o promisiune de viitor, care mi-au dat energie si spatiu pentru vise marete.
20 de cuvinte, pe e pagina de carte, pot schimba multe odata scrise. Pentru mine au insemnat un preview pentru ceva mult mai mare ce va fi "scris" ulterior.

Just a late night thought. Seara frumoasa.

U2 - All I want is YOU

2011-09-21T02:13:00.000+03:00

31 de ani si 11 luni

2011-09-21T01:10:00.001+03:00

Inainte de ziua mea de nastere, fac in fiecare an, evaluarea ultimului an de viata.
Si trag linie, plus si minus. Si sper in fiecare an, ca am invatat, am crescut si evoluat uman, profesional. Am spus ca atunci cand nu constat nici o diferenta fata de anul anterior, categoric am o problema :).
Cred ca cel mai mult ma sperie autosuficienta, dar categoric nu am inca acest defect.

Well, ultimul an a fost atat de interesant si fabulos in acelasi timp! Am vazut si experimentat lucruri extraordinare: am invatat sa fac kiteboarding in Filipine, am vizitat Israelul, Toscana, Grecia. Am fost in Istanbul si Brno in aceasta vara. Si planuiesc vacante care ma entuziasmeaza doar gandindu-ma la ele.

Dar cel mai important, am invatat lectii umane, am castigat echilibru si m-am motivat, dincolo de orice obstacol sa construiesc pozitiv. Am cunoscut oameni extraordinari, oameni pozitivi si energetici care mi-au demonstrat ca exista acest echilibru fantastic, macrocosmic care aseaza lucrurile intr-o forma inexplicabila initial, doar pentru a creste, a ne dezvolta, atat de bine.

Si mai ales, cat de mici si umili suntem in fata "greater good" care pur si simplu, prin furtuni si ploi aseaza totul cum trebuie, exact asa cum e normal sa fie.

just a late night thought.

Draconidele

2011-09-19T02:17:00.001+03:00

Jeremie Vauboillon, specialist în predicţii în cadrul Institutului Mecanică Cerească şi Calcul Efemeride (IMCCE) Paris, a declarat, la Sibiu, că în 8 octombrie va putea fi observat pe cer un "uriaş" curent de meteori, România fiind "perfectă" pentru vizionarea acestui "fenomen unic în viaţă".

Potrivit acestuia, curentul de meteori, denumit popular "ploaie de stele căzătoare" , cuprinde mii de miliarde de particule dintr-o cometă care pătrund în atmosferă, cu viteză foarte mare.

"Ca să vă dau un exemplu, toată lumea ştie că în luna august sunt foarte multe stele căzătoare şi toată lumea le poate vedea, fără un mare telescop. E foarte uşor: te duci afară, deschizi ochii şi le vezi. În octombrie, vor fi de două ori sau chiar de şase ori mai multe stele căzătoare decât în august. Este momentul perfect pentru a fi văzute. Dacă vreţi să scăpaţi de oraş, vă duceţi în afară, vă întindeţi sau vă aşezeţi pe un scaun şi le veţi putea vedea. Vă încurajez puternic să mergeţi să le vedeţi", a declarat Jeremie Vauboillon.

Articol preluat integral de pe www.zf.ro.

Festivalul George Enescu

2011-09-19T00:41:00.003+03:00

WOW, nu-mi vine sa cred ca nu am scris pana acum de acest eveniment! E adevarat, am simtit ca e by default, si de-abia asta seara am ajuns la unul din spectacole.

Si ce regal: Orchestra Filarmonicii Regale din Liverpool a concertat la Sala Palatului, dirijata de Vasili Petrenko. Am fost entuziasmata de sala arhiplina, de publicul impecabil si educat, care a visat timp de 3 ore pe Stravinski, Prokofiev si Concertul nr 3 de Rahmaninov.

Impresionant, spectacolul impecabil cat si publicul, pe care nu il cunosteam, nu credeam ca este inca in Bucuresti.

Multumesc N. pentru invitatie, initiativa si o seara perfecta :)

Choi Sung Bong

2011-09-19T00:27:00.001+03:00

What goes around comes around

2011-09-16T22:04:00.004+03:00

Saptamana aceasta a fost una de flash back-uri pentru mine. Am primit mail-uri si telefoane din trecut, m-am intalnit cu oameni cu care nu m-am mai vazut de ani. Si am concluzionat doua lucruri:

1. ca domeniul profesional in care coexistam este extrem de mic. Si ca poate, intelegand aceste aspecte, oamenii vor deveni mai responsabili cu propriile actiuni, cu gesturile si cu modul in care aleg sa isi traseze viitorul.

2. ca "what goes around comes around" - nimic nu se sterge. Din contra, revine potentat, ca un bumerang in timp. Si orice nota de plata, se plateste la un moment dat. E fabulos, cum lucrurile se aseaza, se asambleaza si functioneaza exclusiv catre un viitor mai bun, mai constructiv. Ma simt umila si recunoscatoare in fata acestor forte extraordinare care au facut ca fiecare rotita sa se invarta in directia care trebuie.

Este uimitor. Si cineva destept spunea ca nu atragi ceea ce iti doresti, ci ceea ce esti.

Just a late night weekend thought.

Creveti tempura

2011-09-15T01:14:00.006+03:00

Initial, fara sa stiu reteta mi s-a parut complicata. Dar nu e si dupa ce am testat-o in bucataria proprie, dap e exact ce trebuie. Iata reteta si cateva tips & trips:

1. Crevetii. E putin probabil sa gasiti proaspeti pe bune. Eu aleg creveti cruzi, congelati si ne-prefierti. Trebuie sa arate albi sau usor albastrui, in nici un caz rosiatici sau usor "portocalii" (semn de preparare sau prefierbere). Eu cumpar de la Mega Image sau Metro.

2. Aluatul e super simplu, similar celui de clatite, doar ca fara lapte. Oul se amesteca cu faina si apa rece. 3 linguri de faina, 1 ou, 100 ml apa rece plata.

3. Sosul: sos de soya (light) 2 linguri, ghimbir (daca e uscat, cam un varf de cutit), vin alb (3-4 linguri), poate un varf de pasta wasabi (nu si daca ai pus deja ghimbir).

Si cam asta e tot :). E ideal sa folosesti faina din orez, dar cum in Romania e destul de rar intalnita, e foarte ok cea din grau.

Crevetii se decongeleaza, decojesc, se spala si se pun la scurs intr-o sita. Se prepara aluatul (vezi mai sus), se dau crevetii prin aluat. Intr-o tigaie adanca se pune uleiul la incins (eu folosesc ulei din seminte de struguri dar orice alt ulei e ok), se pun crevetii la prajit, astfel incat sa nu se lipeasca. Se prepara similar cu snitelele. Cam 2-3 minute pe fiecare parte, la foc moderat mare.

Inainte de servire se pun pe servetele de hartie in farfurie pentru a scurge uleiul si se servesc cu sosul din soia, vin si ghimbir.

Enjoy :)

Videomapping Art Museum Timisoara

2011-09-14T23:49:00.001+03:00

Luna viitoare, avem placerea sa prezentam ceva similar :). Tot Timisoara, o alta cladire insa :).

Enjoy.

Party time

2011-09-14T11:26:00.009+03:00

Evenimentul a avut loc saptamana trecuta, la Hotel Ramada si a avut ca tema "cornul abundentei" si oh da, a fost abundent :)

SMS

2011-09-10T21:04:00.004+03:00

"Stau si ma gandesc si parca nu imi vine sa cred ca s-a intamplat acest lucru minunat pentru x. Mi se pare ca e o poveste frumoasa si tu esti zana cea buna. Imi vine sa iti multumesc intr-una si ma gandesc cum sa fac sa iti arat recunostinta mea sincera. Esti un om minunat (oricum stiam asta) si iti doresc sa ti se intoarca inzecit binele pe care ni l-ai facut. Love u my dear! Pup"

Acesta este un mesaj primit joi seara, dupa o zi lunga, grea si frumoasa, care mi-a incalzit inima si m-a emotionat. La care nu ma asteptam si nici nu l-am urmarit, facand lucrurile pe care le-am facut. Am fost un mesager, un link care a facut sa fie bine pentru cineva drag. Un "intermediar" ca sa fie totul bine, intre oameni care au facut lucrurile sa iasa cum trebuie.

L-am postat, sfidand intimitatea, in dorinta si speranta mea, ca va crea mai mult bine mai departe. Ca poate, voi, care cititi acest blog, atunci cand veti avea de ales, intre a trece mai departe sau a face un mic efort, veti alege hard way, dar best way pentru a genera un mare bine cuiva.
Si poate, veti fi mai putin indiferenti.

Draga mea, daca citesti acest post, raspunsul e ca: s-a intors, si se intoarce zilnic in viata mea :). As dori sa pot, intr-o forma sau alta sa transmit real senzatia de gratie pe care o simt, in fiecare zi, de bine, care mi se intoarce stiu deja in urma, altor zile de gratie, in care poate, am ajutat sau influentat viata in bine a altor oameni. Si asta ma face sa merg mai departe, credinta ca pot sa ajut mai departe.

Just a late, night, weekend post.

ps: Multumesc I, you moved the mountains, acest mesaj iti este dedicat in totalitate :)

Cele mai vechi companii din lume

2011-09-10T16:26:00.001+03:00

Ciclul de viaţă al unei companii se aseamănă cu cel al oamenilor. Firmele se nasc, se dezvoltă, se maturizează, decad şi "mor". În timp ce oamenii din ţările dezvoltate ating în medie vârste de 60-70 de ani, companiile au de obicei o durată de viaţă mai scurtă şi rareori depăşesc vârsta unei generaţii. Cauzele dispariţiei multor societăţi comerciale trebuie căutate în transformările profunde la nivelul economiei şi a societăţii. Cu alte cuvinte, pentru a supravieţui, o companie trebuie să se reinventeze şi să se adapteze în permanenţă la evoluţiile de pe piaţă.

Astăzi, cele mai cunoscute companii din lume sunt în mare parte "tinere" şi nu existau înainte de revoluţia industrială. De exemplu, Microsoft s-a "născut" în 1975, McDonald's a apărut în 1940, Procter & Gamble a luat fiinţă în 1837, Nestle funcţionează din 1867, Coca Cola se îmbuteliază din 1886, iar Vodafone a apărut abia din 1984.

Este greu de crezut că există firme care au rezistat revoluţiei industriale, celor două războaie mondiale, destrămării marilor imperii coloniale şi numeroaselor crize financiare. Cu toate acestea, există companii care sfidează timpul şi activează după secole de existenţă şi în zilele noastre. Multe din ele se întâlnesc în Japonia, o naţiune cu o îndelungată istorie şi în care respectarea tradiţiilor ocupă un loc important pentru comunitate...

Articol preluat de pe www.zf.ro, puteti citi articolul in intregime pe:
http://www.zf.ro/business-international/cele-mai-vechi-companii-din-lume-cum-au-rezistat-si-unde-au-aparut-8720514

Arta de a inchide o usa..

2011-09-08T01:13:00.004+03:00

..sau un capitol de viata. Este intr-adevar o arta. Sau un gest de eleganta. Care pur si simplu devine o carte de vizita ulterioara, si te urmareste de-a lungul deciziilor de viata. Suntem si traim intr-o lume mica, incredibil de mica. In timp, in experienta mea profesionala am vazut la extrem ambele variante. Si totul vine cu un cost, platit mai devreme sau mai tarziu.

Mult timp, mi-am dorit sa fiu "un om bun", am ales insa sa fiu un om corect. Si sa-mi asum, acest rol. Si da, exista atatea interpretari: cele personale, generale, cele acceptate ca fiind legale. Si am inteles in sfarsit, ca nu pot vindeca frustrarile, emotiile negative si temerile celor din jur. Ci doar sa fiu ok si sa construiesc pozitiv viata mea si pasii urmatori. Suntem in final raspunzatori doar pentru propriile actiuni, nu pentru altcineva.

Just a thought, in urma unei frumoase seri petrecute cu un prieten drag.

Gaddafi Ad :)

2011-09-08T00:26:00.003+03:00

Well, cred ca mesajul creat de McCann Melbourne e evident si clar. Client: Lifebroker - asigurari de viata :)

5

2011-09-06T19:39:00.005+03:00

Azi...

1. am avut o prezentare excelenta, care fara modestie spun ca se va concretiza cu un nou cont Roddia.
2. s-a finalizat un proiect extrem de mare cu bine, care inchide o luna august fierbinte si exploziva.
3. am primit vestea (e adevarat, cu 9 luni intarziere) ca eforturile mele sporadice de a strange fonduri pentru una din cele mai dragi fundatii si cauze, au fost fructuoase, si aceste rezultate, completate de altele anterior au salvat vieti in acest an.
4. Am spus la revedere, asa cum trebuie cuiva, care avea nevoie de acest gest.
5. s-au confirmat 2 proiecte extrem de importante pentru mine.

Si evident, am ajuns acasa fericita, linistita si cu chef de lucru pentru zecile de task-uri pe care le am in aceasta seara. Si m-am intrebat, am nevoie de aceste lucruri, in marea lor majoritate profesionale, sa fiu fericita?
De ce nu este suficient binele cotidian, normalitatea, dragostea, familia pe care le luam ca si "normale" ca sa fim pur si simplu fericiti? De ce avem nevoie de highlight, de bold, de caps lock pentru asta?
Cand e pur si simplu ok sa fii fericit pur si simplu.
Just a thought.

Pad Thai reteta

2011-09-04T20:06:00.009+03:00

E una din retetele mele favorite, si pentru ca am tot laudat-o si multa lume m-a intrebat cum se face (in varianta ingredientelor disponibile in Romania), iat-o, inclusiv unde si ce se poate cumpara:

Ingrediente: ulei de masline, creveti (se poate face cu pui, vita sau porc), usturoi, paste de orez, sos de peste, soia, sos de tamarind, ceapa verde, salote, usturoi, muguri de fasole, red chilli, oua, zahar de palmier, suc de lime/lamaie.
De unde cumparati: toate cele de mai sus se gasesc in Romania, la Mega Image (raion exotic de obicei), Carrefour si Metro. In cazul in care va lipseste un ingredient, nu e bai (de exemplu de cele mai multe ori gatesc aceasta reteta fara tamarind).

Cum se pregateste:
Dureaza maxim 15 minute cu totul. Se fierb pastele de orez (maxim 3-5 minute de obicei), se spala in apa rece si se lasa la scurs.
Intr-un bol se amesteca: sosul de peste (1,1/2 linguri), sosul de soya (1 lingura), chilli si sos de tamarind (1/2 lingurita), zaharul de palmier (1/2 lingurita).
Intr-un wok (tigaie mare, teflon) se pune uleiul de masline la incalzit (3-4 linguri), se adauga usturoiul (tocat marunt, 1/2 capatana), ceapa tocata marunt (1/2 ceapa) si crevetii (200-300 g). Totul se caleste 2-3 minute.
Peste compozitie se adauga pastele de orez si se amesteca totul rapid. Aici intervine partea smechera:
- in maxim 2 minute trebuie adaugate toate celelalte ingrediente, timp in care se amesteca rapid: ouala, sosul de mai sus, mugurii de fasole, ceapa verde tocata marunt). Totul se amesteca continuu si rapid.
Se lasa pe foc inca un minut, apoi se stropeste cu sos de lime (sau lamaie). Se serveste cald si aburind :)
Enjoy.

Note: Salota e un tip de ceapa, poate fi inlocuita cu succes cu ceapa alba, sau rosie.
Red chilli - eu prefer sa folosesc un sos gata facut se numeste Eros Pista (se gaseste la borcan in toate supermarket-urile mai sus mentionate).
Exista multe variatii ale acestei retete. Cred ca in esenta, exista un pattern de gatire a tuturor retelor din S-E Asia, asa ca daca ai incercat ceva din zona, va fi extrem de usor de pregatit aceasta.