Sindromul omului alb

Lucrez de foarte multi ani in relatiile cu publicul si am avut ocazia sa o fac din multiple perspective, extrem de educative. Am devenit atenta la gesturi, reactii, si observ.
Romanii acum 20 de ani erau mandrii, pompati noi toti de educatia comunista cu tente nationaliste: noi n-am mancat bataie niciodata de la turci si multe altele.

Apoi am devenit cred eu complexati in lumea civilizata de multele "aventuri" ale conationalilor nostrii in special in Europa. In acest context imi amintesc reactia unor persoane in Egipt, cand iata, fata de acei oameni (eram undeva in Sudul Egiptului intr-o zona rurala), simteau bucuria de a fi superiori, de a se simti bine fiind romani in fata unor amarati.
Nu e un sindrom exclusiv romanesc. Din alte motive, poate doar din inferioritate, acelasi comportament il au toti esteuropenii. Dar aici, in acest colt de lume, l-am vazut extins la nivelul intregii rase albe.

In S-E Asiei oamenii sunt saraci. Dar nu se definesc prin saracie sau bani. Sunt si astea clar importante, dar exista o filozofie mai ampla care cred eu tine foarte mult de budism.
Peste tot unde am fost pana acum, am simtit aceasta ospitalitate, modestie, disponibilitate de a servi care cred ca face parte din fibra acestor popoare. Singura exceptie a fost Vietnamul unde clar, dau vina pe comunism pentru lipsa acestei, sa-i spunem amabilitati asiatice.

Si suntem noi, albii, fara nici un dram de complex rasial (si nici nu cred ca vreunul din noi chiar poate intelege ce inseamna asta) o parte aclimatizati (oameni cu business-uri in zona, care au ales sa-si petreaca batranetea aici, burlaci ratati europeni si altii, etc), o parte turisti, aterizati pentru 2-3 saptamani in vacanta la soare. Cu totii, au acest stil de superioritate, acutizat de comportamentul local serviabil, de divergentele sociale si financiare. Extrem de trist.

Am urmarit in Kandy la cina de revelion, dar nu numai cu aceasta ocazie, ifosele europene de superioritate, deranjate de lipsa de fluenta in engleza a unui chelner, de intarzierea unei beri comandate, etc. Chiar si comportamentul pozitiv, amabil european are aceasta nota de superioritate de casta, ascunsa. Si m-a frapat aceasta "ingustime" de perceptii si intelegere a ceea ce noi credem ca e civilizat. Cat de sec si anost e sistemul nostru de valori, cat de troglodit cred ca este omul alb.
M-am simtit asa ciudat la coada la un magazin de colt de strada, asteptand sa cumpar un pachet de tigari cand toata lumea s-a dat la o parte sa ma lase sa fiu prima la rand. Am insistat sa astept, toti, zambeau larg si nu m-au lasat. Am inteles ca era gestul de gentilete al lor, cei de acasa aici fata de un oaspete.

Asta seara, am urmarit pe plaja, fiind weekend, distractia naturala, libera a sri lankezilor in Unawatuna. Adulti si copii faceau baie in mare cu bucurie, se jucau, cantau, mancau, socializau liberi de orice fel de inhibitii. Mi s-a parut asa o priveliste naturala, poate primitiva, dar categoric autentica.
Cineva spunea ca odata cu nivelul de trai am pierdut notiunea de viata in sensul real al cuvantului. Ca o data cu sistemul social am castigat siguranta ca grup dar am pierdut ca indivizi.
Vorbesc de acea joie de vivre, de a fi treaz, cu simturile alerte, in relatie normala cu mediul inconjurator, cu natura, cu pamantul, cu tot.

just some late night thoughts